Boala meningococică este o afecțiune bacteriană severă care poate duce la umflarea țesuturilor care înconjoară creierul și măduva spinării (provocând meningită) sau la infectarea fluxului sanguin (ducând la septicemie meningococică).  În anumite situații, boala poate duce la pneumonie, dar este mai puțin frecventă.

Meningita se caracterizează prin inflamarea membranelor (meningele) din jurul creierului sau al măduvei spinării. Această inflamație poate începe brusc (acută) sau se poate dezvolta treptat (subacută). Cuvântul „meninge” se referă la cele trei membrane care acoperă sistemul nervos central. Membranele sunt straturi subțiri de țesut care oferă protecție pentru conținutul țesuturilor.

Rata de mortalitate este de până la 15% în rândul celor infectați, iar aproximativ 19% dintre cei vindecați pot rămâne cu un handicap pe termen lung, precum leziuni ale sistemului nervos periferic sau ale creierului, surditate sau pierderea membrelor.

Mod de transmitere

Bacteria se răspândește pe cale aerogenă sau prin contactul apropiat cu o persoană infectată (prin sărut, împărțirea băuturilor sau prin traiul la comun). Aceasta se adună în nazofaringe, sau spațiul post-nasal, care face legătura între cavitățile nazale și gât. Bacteria este transportată de sânge către membranele (meningele) din jurul creierului sau al măduvei spinării. De obicei, se răspândește din zonele infectate din apropiere, cum ar fi sinusurile nazale, sau din lichidul cefalorahidian.

Contactul include sărutul, împărțirea băuturilor sau traiul împreună. Până la una din 10 persoane poartă bacteria meningococică în nas sau în gât fără a se îmbolnăvi.

Transmiterea se face doar prin contact interuman și prin aerosoli. Nu este posibilă transmiterea de la animal la om.

Simptome

Simptomele timpurii ale bolii meningococice sunt adesea similare cu cele ale gripei, ceea ce poate cauza o întârziere în diagnosticare și tratament.

Simptomele pot include febră (aproximativ 41°C), dureri de cap și o rigiditate a gâtului, uneori cu dureri musculare. Pot apărea, de asemenea, greață, vărsături și alte simptome. Erupțiile cutanate (petesii) apar la aproximativ jumătate dintre persoanele cu meningită meningococică. Simptomele progresează de obicei foarte repede.

Moartea poate surveni în doar 24-48 de ore. Persoanele care prezintă aceste simptome, mai ales dacă sunt neobișnuit de bruște, progresive sau severe, trebuie să fie examinate cât mai curând posibil de către un medic.

Meningita meningococică evoluează atunci când bacteria Neisseria meningitidis progresează de la aderența inițială la mucoasa nazofaringiană (nas și gât) la invazia straturilor mai profunde ale mucoasei (submucoasa). Aceste bacterii se înmulțesc rapid și pot duce la o infecție ușoară (subclinică). Cu toate acestea, în aproximativ 10-20% din cazuri, bacteria pătrunde în sânge (meningococemie).

Meningococemia se caracterizează prin leziuni vasculare severe și extinse, cu semne de colaps circulator și coagulare intravasculară diseminată (CID). Erupțiile cutanate apar la aproximativ jumătate dintre persoanele cu meningită meningococică. Erupția apare sub forma unor leziuni minuscule, fără ridicături, de culoare purpurie-roșiatică, care nu se albesc la apăsare, și sunt rezultatul unor zone de sângerare intravasculară.

De asemenea, pot apărea umflături sau inflamații ale creierului (edem cerebral sau ventriculită), sau hidrocefalie (acumularea de lichid în cavitatea cerebrală). Simptomele suplimentare pot include frisoane, transpirație, slăbiciune, pierderea poftei de mâncare, dureri musculare (mialgie) în partea inferioară a spatelui sau a picioarelor, sau incapacitatea de a tolera lumina puternică (fotofobie).

Diagnostic

Diagnosticarea bolii meningococice este oarecum dificilă, deoarece simptomele seamănă cu cele ale altor virusuri, cum ar fi gripa. Pentru un diagnostic corect este necesară depistarea bacteriei Neisseria meningitidis, astfel că se impun probe de sânge și, eventual, o puncție lombară (puncție spinală) pentru a obține lichid spinal.

Aceste probe vor fi trimise la un laborator pentru a vedea dacă bacteria poate fi cultivată (crescută).

Tratament

Boala meningococică poate fi tratată cu antibiotice, dar este extrem de important să se acorde rapid asistență medicală pentru a reduce riscul de deces. În funcție de cât de gravă este infecția, persoanele cu boală meningococică pot avea nevoie de alte tratamente, inclusiv:

• Terapie cu oxigen
• Medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale
• Intervenții chirurgicale pentru a îndepărta țesuturile moarte, cauzate de septicemie
• Îngrijiri ale rănilor pentru pielea deteriorată, cauzată de septicemie

Chiar și cu tratament, 1 din 10 persoane infectate cu boala meningococică va muri. Până la unul din cinci supraviețuitori va avea dizabilități pe termen lung, cum ar fi pierderea unui membru, surditate, probleme ale sistemului nervos sau leziuni cerebrale.

Pentru tratarea meningitei se utilizează o gamă de antibiotice, inclusiv penicilină, ampicilină și ceftriaxonă. În timpul epidemiilor de meningită meningococică și pneumococică, ceftriaxona este medicamentul de selecție.

Pentru cazuri suspecte sporadice de boala meningococică este necesară izolarea pacientului în spital /secția de boli infecțioase, externarea făcându-se după vindecarea clinică.

În cazul contacților din familie se impune supravegherea clinică timp de 10 zile de la ultima expunere și administrarea chimioprofilaxiei la toate persoanele din anturajul familial al cazului.

În cazul contacților din afara familiei se instituie chimioprofilaxia in colectivitatea frecventată de cazul respectiv.

Prevenție

Cel mai bun mod de a vă proteja împotriva bolii meningococice este prin vaccinare. În România sunt puse la dispoziție 2 vaccinuri pentru prevenirea infecțiilor cu meningococ: NIMENRIX (conține serogrupurile A,C,Y, W-135) și BEXSERO (conține serogrupul B). Împărțirea în serogrupuri se bazează pe diferențele în compoziția capsulei polizaharidice.

Imunitatea se instalează în medie după 10 zile de la vaccinare si durează 3-4 ani. Nu se cunosc contraindicații la vaccinarea gravidelor.

Vaccinarea antimeningococică este recomandată persoanelor cu risc crescut de boală, printre care se numără:

• persoanele cu o imunitate scăzută,
• persoanele care sunt expuse constanta la tulpinile de N. meningitidis,
• cadrele militare
• persoanele care călătoresc în zone epidemice (zona „centurii de meningită africană subsahariană”).

Chimioprofilaxia este obligatorie pentru prevenirea cazurilor de îmbolnăvire în rândul contacților direcți – membrii familiei, persoanele aflate în centre de îngrijire, copiii din creşe şi grădiniţe şi orice persoană expusă la secrețiile orale celui depistat pozitiv. Chimioprofilaxia trebuie administrată cât mai curând posibil, la mai puțin de 24 de ore de la identificarea persoanei infectate. Dacă chimioprofilaxia este administrată după 14 zile de la debutul bolii, aceasta nu mai este eficientă.

Profilactic se pot administra medicamente prescrise doar de medic. Auto-medicația este interzisă.

Referințe
https://www.nfid.org/infectious-diseases/meningococcal-disease/
https://rarediseases.org/rare-diseases/meningococcal-meningitis/
https://www.health.ny.gov/publications/2168/
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/meningitis
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22442-meningococcal-disease
https://www.romedic.ro/infectii-meningococice-meningita-meningococica
https://www.rmn-diagnostica.ro/meningita-meningococica-si-alte-infectii-meningococice/
https://insp.gov.ro/download/metodologie-supraveghere-boala-meningococica-pdf/
http://srmv.ro/index.php/meningita-meningococica
https://www.cnscbt.ro/index.php/metodologii/boala-meningococica/479-metodologie-supraveghere-boala-meningococica/file
https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/medic-ro/boala-meningococica-invaziva-importanta-ei-in-patologia-umana-si-prevenirea-acesteia-id-3135-cmsid-51