Boala pneumococică este cauzată de o bacteria Streptococcus pneumoniae care poate ataca diferite părți ale corpului. Când aceste bacterii invadează plămânii pot provoca pneumonie; când invadează fluxul sanguin, pot provoca septicemie; iar când invadează învelișul creierului, pot provoca meningită. Aceste afecțiuni grave necesită adesea spitalizare și pot duce la deces.

Oricine poate contracta boala pneumococică, dar unele grupuri prezintă un risc crescut, printre care se numără:

• Copiii cu vârsta mai mică de 2 ani
• Adulții cu vârsta peste 65 de ani
• Copii și adulți cu anumite afecțiuni medicale, inclusiv boli cronice de inimă, boli pulmonare, boli renale sau hepatice, diabet sau boli care slăbesc sistemul imunitar, cum ar fi HIV și anumite tipuri de cancer

Mod de transmitere

Boala pneumococică se răspândește de la o persoană la alta prin contactul cu fluide precum saliva sau mucusul unei persoane infectate. Mulți oameni, în special copiii, pot avea această bacterie în nas sau în gât fără a prezenta simptome, dar pot transmite boala altora în acest timp.

Simptome

Persoanele cu boală pneumococică pot avea o combinație de febră mare, frisoane, tuse, dificultăți de respirație, dureri în piept, rigiditate a gâtului, dezorientare și sensibilitate la lumină. Simptomele specifice ale infecției pneumococice depind de partea corpului afectată (plămâni, creier sau măduva spinării, sau sânge). Adesea, oamenii pot avea mai multe tipuri de infecții pneumococice simultan.

Bacteriile pneumococice provoacă infecții, precum:

• Otită (infecție a urechii): simptomele includ dureri de ureche, un timpan umflat, febră și somnolență
• Sinuzită (infecție a sinusurilor): simptome includ nas înfundat și dureri de cap
• Pneumonie (infecție pulmonară): simptomele includ tusea cu secreții (mucus gros) și dificultăți respiratorii

În cazuri mai rare, când bacteria invadează alte părți ale corpului, pot apărea infecții severe precum:

• Meningită (infecție a membranei creierului și a măduvei spinării): simptomele includ rigiditate a gâtului, febră și dureri de cap, sensibilitate la lumină sau confuzie
• Septicemie (infecție în fluxul sanguin): simptomele includ febră, frisoane și vigilență scăzută
• Pneumonie cu septicemie: simptomele includ febră, frisoane, tuse, stare rapidă respirație rapidă sau dificultăți de respirație și dureri în piept

Diagnostic

În diagnosticarea bolilor pneumococice, un medic analiza simptomele și va efectua un examen fizic.

În funcție de gravitatea simptomelor și de zona corpului afectată, medicul poate recomanda și alte teste precum:

• radiografie toracică – indică prezența pneumoniei, a lichidului în cavitatea pleurală sau a unor pungi de puroi numite empiem.
• teste de laborator: testarea lichidului cefalorahidian prin puncție lombară poate detecta meningita. Medicul poate dori, de asemenea, să testeze sputa persoanei, plus lichidul din plămâni, articulații, oase, din jurul inimii sau lichidul dintr-un abces.

Tratament

Antibioticele pot fi folosite pentru a trata boala pneumococică. Cu toate acestea, în aproape o treime din cazuri, bacteriile pneumococice pot fi rezistente la tratamentul cu unul sau mai multe antibiotice.

Tratamentul poate începe cu un antibiotic cu spectru larg, care acționează împotriva unei game largi de bacterii.

Prevenție

Vaccinarea este cel mai bun mod de a vă proteja împotriva bolii pneumococice. Vaccinarea pneumococică este recomandată pentru:

• copiii cu vârsta mai mică de 2 ani
• adulții cu vârsta de peste 65 de ani
• copii, adolescenți și adulți cu vârsta cuprinsă între 19 și 64 de ani cu anumite afecțiuni medicale sau alți factori de risc

Vaccinul stimulează corpul să producă anticorpi împotriva bacteriei pneumococice (microbului pneumococic). Sunt autorizate două tipuri de vaccinurile pneumococice:

• Vaccinul pneumococic conjugat – se administrează bebelușilor în trei doze începând cu 2 luni și face parte din schema de vaccinare obligatorie propusă de Ministerul Sănătății. Vaccinul este eficient împotriva a 13 tipuri de bacterii pneumococice, fiind considerate cele mai periculoase. De asemenea, se recomandă adulților peste 19 ani care au anumite afecțiuni medicale si tuturor persoanelor cu vârsta peste 65 de ani.
• Vaccinul polizaharidic pneumococic – protejează împotriva a 23 de tulpini de bacterii pneumococice, însă este recomandat copiilor începând cu vârsta de 2 ani, dar și tuturor adulților, în special celor care au depășit pragul de 65 ani.

Vaccinarea nu este indicată dacă ați prezentat o reacție alergică gravă (reacție anafilactică) la o doză anterioară a vaccinului sau la orice componentă a acestuia. Dacă nu vă simțiți bine și aveți febră, vaccinarea ar trebui amânată până când vă veți recupera.

Vaccinul pneumococic poate cauza uneori efecte secundare ușoare: înroșirea sau umflarea zonei în care a fost administrat vaccinul, dureri de cap, oboseală sau dureri musculare. Reacțiile alergice severe sunt rare.

Da, vaccinul pneumococic poate fi administrat în același timp cu vaccinul antigripal.

Referințe
https://www.nfid.org/infectious-diseases/pneumococcal/
https://www.medicalnewstoday.com/articles/323463#treatment
https://www.catena.ro/totul-despre-infectia-cu-pneumococ-streptococcus-pneumoniae
https://www.hse.ie/eng/health/immunisation/pubinfo/adult/pneumo/ppvrom.pdf
https://www.health.ny.gov/diseases/communicable/pneumococcal/fact_sheet.htm
https://www.health.gov.on.ca/en/pro/programs/immunization/docs/hcp_fact_sheets_pneumococcal_disease.pdf