Dezinfectanți profesionali produși in România. Cu responsabilitate!

Care sunt factorii care influențează eficacitatea igienizării, dezinfectării și sterilizării?

Activitatea germicidelor împotriva microorganismelor depinde de o serie de factori, dintre care unii sunt calități intrinseci ale organismului, iar alții sunt reprezentați de mediul chimic și de mediul fizic extern. Conștientizarea acestor factori ar trebui să conducă la o mai bună utilizare a proceselor de dezinfectare și sterilizare. 

Numărul și localizarea microorganismelor

Toate celelalte condiții rămânând constante, cu cât numărul microbilor este mai mare, cu atât mai mult timp este necesar pentru ca o soluție dezinfectantă să îi distrugă pe toți. Spaulding a ilustrat această relație atunci când a utilizat condiții de testare identice și a demonstrat că este nevoie de 30 de minute pentru a distruge 10 spori de B. atrophaeus (fostul Bacillus subtilis), dar de 3 ore pentru a distruge 100.000 de spori de Bacillus atrophaeus. Acest lucru întărește necesitatea unei curățări scrupuloase a instrumentelor medicale înainte de dezinfectare și sterilizare. Reducerea numărului de microorganisme care trebuie inactivate printr-o curățare meticuloasă crește marja de siguranță atunci când germicidul este utilizat conform etichetării și scurtează timpul de expunere necesar pentru a distruge întreaga încărcătură microbiană. Cercetătorii au demonstrat, de asemenea, că celulele agregate sau aglomerate sunt mai greu de inactivat decât celulele monodispersate.

Localizarea microorganismelor trebuie, de asemenea, să fie luată în considerare atunci când se evaluează factorii care afectează eficacitatea germicidelor. Instrumentele medicale cu mai multe piese trebuie dezasamblate, iar echipamentele, cum ar fi endoscoapele care au crăpături, îmbinări și canale, sunt mai greu de dezinfectat decât echipamentele cu suprafețe plane, deoarece penetrarea dezinfectantului în toate părțile echipamentului este mai dificilă. Doar suprafețele care intră în contact direct cu germicidul vor fi dezinfectate, astfel încât nu trebuie să existe pungi de aer și echipamentul trebuie să fie complet imersat pe toată perioada de expunere. Producătorii ar trebui să fie încurajați să producă echipamente proiectate pentru a facilita curățarea și dezinfectarea. KLINTENSIV DEZICON® – Dezinfectant concentrat de nivel înalt

Rezistența înnăscută a microorganismelor

Microorganismele variază foarte mult în ceea ce privește rezistența lor la germicidele chimice și la procesele de sterilizare. Mecanismele de rezistență intrinsecă a microorganismelor la dezinfectanți variază. De exemplu, sporii sunt rezistenți la dezinfectanți deoarece învelișul și cortexul sporilor acționează ca o barieră, micobacteriile au un perete celular ceros care împiedică pătrunderea dezinfectanților, iar bacteriile gram-negative posedă o membrană externă care acționează ca o barieră în calea absorbției dezinfectanților.

Implicit, în toate strategiile de dezinfectare se consideră că subpopulația microbiană cea mai rezistentă controlează timpul de sterilizare sau dezinfecție. Altfel spus, pentru a distruge cele mai rezistente tipuri de microorganisme (de exemplu, sporii bacterieni), utilizatorul trebuie să utilizeze timpii de expunere și concentrația de germicid necesară pentru a obține o distrugere completă. Cu excepția prionilor, sporii bacterieni posedă cea mai mare rezistență înnăscută la germicidele chimice, urmați de coccidia (de ex., Cryptosporidium), micobacteriile (de ex., M. tuberculosis), virusurile nelipsite sau mici (de ex, poliovirus și coxsackievirus), ciuperci (de exemplu, Aspergillus și Candida), bacterii vegetative (de exemplu, Staphylococcus și Pseudomonas) și virusuri lipidice sau de dimensiuni medii (de exemplu, herpes și HIV).

Rezistența germicidă manifestată de bacteriile gram-pozitive și gram-negative este similară, cu unele excepții (de exemplu, P. aeruginosa, care prezintă o rezistență mai mare la unii dezinfectanți). P. aeruginosa este, de asemenea, semnificativ mai rezistentă la o varietate de dezinfectanți în starea sa “naturală” decât celulele subcultivate pe medii de laborator.

Rickettsiae, Chlamydiae și mycoplasma nu pot fi plasate pe această scară de rezistență relativă, deoarece informațiile despre eficacitatea germicidelor împotriva acestor agenți sunt limitate. Deoarece aceste microorganisme conțin lipide și sunt similare ca structură și compoziție cu alte bacterii, se poate prevedea că ele vor fi inactivate de aceleași germicide care distrug virusurile lipidice și bacteriile vegetative. O excepție cunoscută de la această presupunere este Coxiella burnetti, care a demonstrat rezistență la dezinfectanți.

Concentrația și eficacitatea dezinfectanților

În condițiile în care celelalte variabile sunt constante și cu o singură excepție (iodofori), cu cât dezinfectantul este mai concentrat, cu atât eficacitatea sa este mai mare și cu atât mai scurt este timpul necesar pentru a obține distrugerea microbilor. Cu toate acestea, în general nu se recunoaște faptul că nu toți dezinfectanții sunt afectați în mod similar de ajustările de concentrație. De exemplu, compușii de amoniu cuaternar și fenolul au un exponent de concentrație de 1 și, respectiv, 6; astfel, înjumătățirea concentrației unui compus de amoniu cuaternar necesită dublarea timpului de dezinfectare, dar înjumătățirea concentrației unei soluții de fenol necesită o creștere de 64 de ori (adică 26) a timpului de dezinfectare.

Este importantă și luarea în considerare a duratei timpului de dezinfectare, care depinde de puterea germicidului. Acest lucru a fost ilustrat de Spaulding, care a demonstrat, folosind testul buclei de mucină, că alcoolul izopropilic de 70% a distrus M. tuberculosis în 5 minute, în timp ce un test simultan cu 3% fenolic a necesitat 2-3 ore pentru a atinge același nivel de distrugere microbiană 14. OXOKLIN Dezinfectant de nivel înalt

Factori fizici și chimici

Mai mulți factori fizici și chimici influențează, de asemenea, procedurile de dezinfectare: temperatura, pH-ul, umiditatea relativă și duritatea apei. De exemplu, activitatea majorității dezinfectanților crește odată cu creșterea temperaturii, dar există și unele excepții. Mai mult, o creștere prea mare a temperaturii determină degradarea dezinfectantului și slăbește activitatea germicidă a acestuia, putând astfel produce un potențial pericol pentru sănătate.

O creștere a pH-ului îmbunătățește activitatea antimicrobiană a unor dezinfectanți (de exemplu, glutaraldehida, compușii cuaternari de amoniu), dar scade activitatea antimicrobiană a altora (de exemplu, fenolii, hipocloriții și iodul). pH-ul influențează activitatea antimicrobiană prin modificarea moleculei dezinfectante sau a suprafeței celulare.

Duritatea apei (adică o concentrație mare de cationi divalenți) reduce rata de distrugere a anumitor dezinfectanți deoarece cationii divalenți (de exemplu, magneziu, calciu) din apa dură interacționează cu dezinfectantul pentru a forma precipitate insolubile.

Materie organică și anorganică

Materia organică sub formă de ser, sânge, puroi sau materii fecale sau lubrifiante poate interfera cu activitatea antimicrobiană a dezinfectanților în cel puțin două moduri. Cel mai frecvent, interferența are loc printr-o reacție chimică între germicid și materia organică, rezultând un complex mai puțin germicid sau negermicid, lăsând mai puțin germicid activ disponibil pentru a ataca microorganismele. Dezinfectanții cu clor și iod, în special, sunt predispuși la o astfel de interacțiune. Alternativ, materialul organic poate proteja microorganismele de atac acționând ca o barieră fizică.

Efectele contaminanților anorganici asupra procesului de sterilizare au fost studiate în anii 1950 și 1960. Aceste și alte studii arată că protecția microorganismelor de către contaminanții anorganici la toate procesele de sterilizare rezultă din ocluzia în cristalele de sare. Acest lucru subliniază și mai mult importanța curățării meticuloase a dispozitivelor medicale înainte de orice procedură de sterilizare sau dezinfecție, deoarece atât murdăriile organice, cât și cele anorganice sunt ușor de îndepărtat prin spălare. Detergent dezinfectant enzimatic concentrat

Durata expunerii

Articolele trebuie să fie expuse la germicid pentru o perioadă minimă de contact corespunzătoare. Mai mulți cercetători au demonstrat eficacitatea dezinfectanților de nivel scăzut împotriva bacteriilor vegetative (de exemplu, Listeria, E. coli, Salmonella, VRE, MRSA), a drojdiilor (de exemplu, Candida), a micobacteriilor (de exemplu, M. tuberculosis) și a virusurilor (de exemplu, poliovirus) la timpi de expunere de 30-60 de secunde. Prin lege, trebuie respectate toate instrucțiunile aplicabile de pe eticheta produselor înregistrate de autoritățile competente. Dacă utilizatorul selectează condiții de expunere care diferă de cele de pe eticheta produsului înregistrat, acesta își asumă răspunderea pentru orice vătămare rezultată din utilizarea în afara etichetei și poate face obiectul unei acțiuni de aplicare a reglementărilor legale.

Toate lumenurile și canalele instrumentelor endoscopice trebuie să intre în contact cu dezinfectantul. Buzunarele de aer interferează cu procesul de dezinfectare, iar obiectele care plutesc pe dezinfectant nu vor fi dezinfectate. Dezinfectantul trebuie să fie introdus în mod fiabil în canalele interne ale dispozitivului. Timpii exacți de dezinfectare a articolelor medicale sunt oarecum evazivi din cauza efectului factorilor menționați anterior asupra eficienței dezinfecției. Anumite perioade de contact s-au dovedit fiabile, dar, în general, perioadele de contact mai lungi sunt mai eficiente decât cele mai scurte.

Biofilme

Microorganismele pot fi protejate de dezinfectanți prin producerea de mase groase de celule și materiale extracelulare, sau biofilme. Biofilmele sunt comunități microbiene care sunt strâns atașate de suprafețe și nu pot fi îndepărtate cu ușurință. Odată ce se formează aceste mase, microbii din ele pot fi rezistenți la dezinfectanți prin mai multe mecanisme, inclusiv caracteristicile fizice ale biofilmelor mai vechi, variația genotipică a bacteriilor, producția microbiană de enzime de neutralizare și gradienții fiziologici din cadrul biofilmului (de exemplu, pH-ul). Bacteriile din biofilme sunt de până la 1.000 de ori mai rezistente la antimicrobiene decât aceleași bacterii în suspensie. Deși sunt în curs de investigare noi metode de decontaminare pentru îndepărtarea biofilmelor, clorul și monocloraminele pot inactiva eficient bacteriile din biofilm. KLINPOOL® – Dezinfectant clorigen

Cercetătorii au emis ipoteza că masele celulare asemănătoare glicocalixului de pe pereții interiori ai țevilor din policlorură de vinil ar proteja organismele încorporate de unii dezinfectanți și ar fi un rezervor pentru contaminarea continuă. Biofilme au fost descoperite în bazinele de hidromasaj, în conductele de apă ale unităților dentare și în numeroase dispozitive medicale (de exemplu, lentile de contact, stimulatoare cardiace, sisteme de hemodializă, catetere urinare, catetere venoase centrale, endoscoape). Prezența acestora poate avea implicații grave pentru pacienții imunocompromiși și pentru pacienții care au dispozitive medicale permanente. Unele enzime și detergenți pot degrada biofilmele sau pot reduce numărul de bacterii viabile din cadrul unui biofilm.

 

 

CURĂȚENIE PENTRU ÎNTREAGA CASĂ
La SUPER prețuri, în OFERTĂ limitată!
MORE for LESS
0
0
Cos Cumparaturi