Infecția cu Helicobacter pylori este recunoscută ca una dintre cele mai răspândite la nivel mondial, fiind o cauză majoră de morbiditate și mortalitate. Transmiterea bacteriei în timpul endoscopiei gastrointestinale reprezintă o îngrijorare atât pentru profesioniștii din domeniul sanitar, cât și pentru pacienți.

Despre infecția cu Helicobacter pylori

Helicobacter pylori  este o bacterie gram-negativă, în formă de spirală, care populează și se înmulțește în principal în mucoasa gastrică. Bacteria produce enzima urează care transformă ureea în dioxid de carbon și amoniac. Asta îi permite să reziste în mediul acid din stomac (Guarner, 2004).

Infecția cu Helicobacter pylori este cea mai frecventă infecție a stomacului la nivel mondial, în urma căreia  o parte dintre populație dezvoltă simptome de dispepsie cu diagnosticul de gastrită sau uler peptic, iar o altă parte dezvoltă leziuni preneoplazice sau neoplazii (adenocarcinom gastric de tip intestinal sau limfom de țesut limfoid asociat mucoasei) (FitzGerald & Smith, 2021). De asemenea, crește riscul de ulcerație gastroduodenală și sângerare la pacienții care iau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. (Katelaris, et al., 2021)

Se estimează că aproximativ 50% din populația lumii este infectată. Prevalența infecției variază foarte mult în funcție de zona geografică, vârstă, rasă, etnie și impactul socio-economic, iar rata pare să fie mai mare în țările în curs de dezvoltare decât în ​​țările dezvoltate. (Brown, 2000)

Modul de transmitere a bacteriei Helicobacter pylori nu este pe deplin cunoscut. Aceasta poate fi transmisă de la persoană la persoană (rutele oral-orală, gastro-orală, fecal-orală, prin alăptare), dar și prin consumul alimentelor (în special legume crude) și a apei contaminate sau a animalelor și insectelor (Brown, 2000). O altă cale de transmitere a bacteriei este prin intermediul endoscopiei gastrointestinale superioare, fiind în prezent limitată în țările dezvoltate datorită utilizării forcepsului de biopsie de unică folosință și a trasabilității reprocesării endoscoapelor (Brown, 2000). În 1995, Tytgat a estimat o frecvență de transmitere de aproximativ 4 pacienți la 1000 de endoscopii când rata infecției în populația endoscopată era de aproximativ 60% (Tytgat, 1995).

Ingrediente chimice folosite pentru o dezinfectare de nivel înalt

Conform clasificării realizate de Spaulding, endoscoapele sunt considerate instrumente semi-critice și trebuie să fie supuse dezinfectării de nivel înalt. Forcepsul pentru biopsie (dacă nu este de unică folosință) este considerat dispozitiv critic și trebuie curățat și sterilizat după fiecare utilizare. (Deyi, 2018)

S-a descoperit că in vitro Helicobacter pylori este sensibil la dezinfectanții chimici de nivel înalt în 15 până la 30 de secunde. Cu toate astea, este recomandată o imersare de minim 10 minute. Curățarea cu apă și săpun și clătirea cu alcool s-au dovedit a fi insuficiente pentru o dezinfectare corespunzătoare a endoscoapelor și forcepsurilor pentru biopsie. (Deyi, 2018)

Pentru a preveni răspândirea infecțiilor asociate asistenței medicale, toate endoscoapele sensibile la căldură, cum sunt și cele gastrointestinale, trebuie curățate corespunzător și supuse unei dezinfectări de nivel înalt după fiecare utilizare.

Mai jos sunt prezentate ingredientele active ce pot fi folosite la dezinfectarea instrumentarului medical, cu rol în prevenirea infectărilor cu Helicobcter pylori:

• Glutaraldehida este o dialdehidă saturată folosită ca dezinfectant de nivel înalt și sterilizant chimic. Soluțiile apoase de glutaraldehidă sunt acide, nefiind astfel sporicide. Atunci când soluția este „activată” prin utilizarea agenților de alcalinizare la pH 7,5-8,5, soluția devine sporicidă. Este foarte eficientă și nu deteriorează endoscoapele. (Kampf, 2018)

• Ortoftalaldehida  (OPA) este o alternativă mai stabilă decât glutaraldehida, dar este mai scumpă. Nu necesită activare, este stabilă la un interval mare de pH (3-9), are un miros aproape imperceptibil, având o compatibilitate bună cu materialele. (Rutala, Weber, & (HICPAC), 2024)

• Acidul peracetic este foarte eficient, putând fi o alternativă adecvată la glutaraldehidă sau OPA. Nefiind descompus de peroxidaze, spre deosebire de H₂O₂, rămâne activ în prezența materiilor organice și este sporicid chiar și la temperaturi scăzute. Se descompune în oxigen, acid acetic și peroxid de hidrogen (acidul acetic și peroxidul de hidrogen sunt în continuare descompuse în apă, dioxid de carbon și oxigen), neafectând mediul înconjurător. Acidul peracetic inactivează bacteriile gram-pozitive și gram-negative, ciupercile și levurile în ≤5 minute la <100 ppm. În prezența materiei organice, sunt necesare 200-500 ppm. Pentru virusuri, intervalul de dozare este larg (12–2250 ppm). În combinație cu peroxidul de hidrogen prezintă activitate bactericidă puternică. (Kampf, 2018)

• Peroxidul de hidrogen este folosit ca dezinfectant și sterilizant. Acționează pe un spectru larg microbian, având o eficacitate mai mare asupra bacteriilor gram-pozitive. Asigură dezinfecția la nivel înalt a tuturor tipurilor de endoscoape digestive, inclusiv a duodenoscoapelor (Molloy-Simard, Lemyre, Martel, & Catalone, 2019). Peroxidul de hidrogen este considerat în mare parte ecologic, deoarece se descompune în apă și oxigen. (Ilias, Hocopan, Brata, & Fratila, 2023)

• Acidul hipocloros este un acid slab, obținut prin electroliza unei soluții apoase de clorură de sodiu, într-un reactor special proiectat. Procesul de obținere a acidului hipocloros fără clor elementar este datorat pH-ului neutru al procesului. Soluția de hipoclorit de sodiu prezintă un pH slab acid ce îi conferă un caracter de agent oxidant. (***, 2020) Produsul prezintă un profil de toxicitate scăzut, fiind activ pe un spectru larg de agenți microbieni. (***, -) Dacă procesul de fabricație nu este efectuat în mod corespunzător, produsul poate să nu aibă stabilitate la depozitare, să-și piardă o parte din eficacitate și chiar să fie toxic.

Riscurile profesionale în cazul personalului medical

O analiză care a inclus 15 studii a demonstrat un risc crescut de infecție cu Helicobacter pylori în rândul personalului medcal din secția de gastroenterologie, în urma efectuării procedurilor de endoscopie (Peters, et al., 2011). De aceea, este important ca personalul medical să fie instruit periodic despre manipularea, curățarea și dezinfectarea corectă a endoscoapelor pentru a preveni infecțiile asociate asistenței medicale.

Igiena mâinilor trebuie efectuată înainte și după îndepărtarea echipamentului individual de protecție. În timpul procedurilor și la manipularea instrumentelor posibil contaminate, este esențială purtarea echipamentului individual de protecție (mănuși, halate, mască și ochelari de protecție). Procedurile de reprocesare a endoscoapelor trebuie respectate cu strictețe și instrumentarul trebuie inspectat și întreținut în mod regulat.

Metode de reprocesare a endoscoapelor

Reprocesarea manuală a endoscopului implică o serie de pași:

• Pre-curățare: Contaminarea endoscoapelor și a pensei de biopsie cu Helicobacter pylori are loc imediat după examinarea endoscopică a pacienților pozitivi. De aceea, clătiți imediat endoscopul cu apă pentru a îndepărta orice resturi vizibile de materie organică. Inspectați endoscopul pentru deteriorări sau defecte.

• Curățare manuală: Utilizați un detergent enzimatic pentru a curăța endoscopul, acordând o atenție deosebită canalelor, supapelor și altor părți componente. Periați canalele folosind perii specializate și clătiți-le bine cu apă.

• Dezinfectare de nivel înalt: Scufundați endoscopul într-o soluție dezinfectantă de nivel înalt, urmând instrucțiunile producătorului ce țin de concentrația corectă și timpul de expunere.

• Clătire: Clătiți endoscopul și toate canalele cu apă sterilă, de preferat, pentru a îndepărta orice urmă de dezinfectant. Dacă se folosește apă de la robinet, se recomandă clătirea suprafeței exterioare precum și a tuturor canalelor cu alcool 70% – 90% și uscarea completă a acestora cu aer comprimat.

• Uscare: Este o etapă esențială pentru prevenirea reinfectării.

• Depozitare: Păstrați endoscopul într-o zonă curată, uscată și bine ventilată, astfel încât să preveniți recontaminarea.

Avantajele metodei manuale de curățare și dezinfectare sunt: adaptabilitate (personalul poate ajusta tehnica în funcție de starea endoscopului), pot identifica rapid dacă există daune, acționând în consecință și cheltuielile inițiale sunt mai mici.

Dezavantajele sunt: timp mai mare de reprocesare, expunerea crescută la substanțe chimice și posibilitatea apariției erorilor umane.

În urma unui studiu efectuat pe 400 de pacienți supuși endoscopiei gastrointestinale superioare pentru indicații clinice de rutină, 128 au fost identificați pozitivi cu Helicobacter pylori. Endoscoapele au fost contaminate în 54 dintre cele 128 de probe utilizate la pacienții pozitivi (42 %) înainte de curățare și dezinfectare. S-a constatat că una dintre cele 128 de probe (0,8 %) era contaminată chiar și după curățarea și dezinfectarea manuală de rutină, ceea ce a indicat faptul că aceste proceduri pot fi insuficiente pentru a eradica complet bacteria, mai ales când nu sunt efectuate corect. (Nürnberg, Schulz, Rüden, & Vogt, 2003)

De aceea, utilizarea sistemelor automate de reprocesare a endoscoapelor este o variantă mai bună. Acestea sunt potrivite atât pentru cele flexibile, cât și pentru cele rigide.

Beneficiile folosirii unui asemenea sistem sunt enumerate mai jos (***, 5 Benefits of Automated Endoscope Reprocessing, 2019):

Siguranța pacientului

În cazul curățării și dezinfectării manuale, dacă nu sunt urmați întocmai pașii, pe lângă faptul că agenții patogeni nu sunt eliminați, fiind transmiși mai departe, siguranța următorului pacient poate fi periclitată prin expunerea la dezinfectanți. În cazul unei clătiri insuficiente, pot să apară probleme precum colită chimică, keratopatie sau deteriorarea corneei.

Siguranța personalului

Odată cu folosirea unui sistem automat de reprocesare a endoscoapelor, personalul nu mai este expus la substanțele chimice a căror manipulare  poate avea efecte negative asupra sănătății.

Standardizarea proceselor

Prin utilizarea unui sistem automat de reprocesare a endoscoapelor este asigurată respectarea procedeelor de curățare și dezinfectare stabilite, fiind minimizate erorile umane.

Productivitatea instalației

Odată cu automatizarea procesului, scade timpul de reprocesare și crește eficiența procesului.

Profitabilitate

Ținând cont că productivitatea crește, poate fi reprocesat mai mult instrumentar în fiecare zi, deci crește și profitabilitatea. Endoscoapele se deteriorează în 18% dintre cazuri atunci când sunt manipulate iar un sistem automat de reprocesare reduce manipularea acestora cu 34%. Astfel, sunt reduse deteriorarea și nevoia de reparații, economisind astfel bani, aspect foarte important în sistemul medical.

Trasabilitate

În permanență sunt asigurate informații precum data, durata sterilizării, seria endoscopului, lot de substanţe, înregistrând detaliile fiecărui ciclu, care pot fi esențiale în scopul conformității și al controlului calității.

Printre dezavantaje se numără: investiția mare și costurile ridicate de întreținere, riscul ca personalul să devină prea dependent de sistemul automat și să neglijeze pașii critici de pre-curățare sau inspecțiile vizuale.

Ținând cont că fiecare metodă are avantaje și dezavantaje, multe instituții au adoptat o abordare hibridă care combină adaptabilitatea și verificările imediate ale calității în cazul metodei manuale cu consistența și eficiența sistemelor automate de reprocesare (Chotia, -).

Indiferent de metoda de curățare și dezinfectare aleasă, instruirea regulată, controalele de calitate și revizuirile periodice ale protocoalelor asigură reprocesarea eficientă a endoscoapelor, reducând astfel riscul de infecții asociate asistenței medicale. În felul acesta sunt asigurate cele mai înalte standarde de siguranță și îngrijire a pacienților.

Bibliografie

***. (-). Preluat de pe https://www.aqualution.co.uk/leaders/hypochlorous-acid-faqs/

***. (2019). Preluat de pe https://censis.com/blog/automated-endoscope-reprocessing-5-benefits

***. (2020). Regulation (EU) No 528/2012 concerning the making available on the market and use of biocidal products – Active chlorine released from hypochlorous acid Product-type 2 (Disinfectants and algaecides not intended for direct application to humans or animals).

Brown, L. M. (2000). Helicobacter pylori: Epidemiology and Routes of Transmission. Epidemiologic Reviews, 22, 291.

Chotia, I.-e. (-).

Deyi, V. Y. (2018). Preluat de pe GUIDE TO INFECTION CONTROL IN THE HEALTHCARE SETTING Helicobacter pylori

FitzGerald, R., & Smith, S. M. (2021). An Overview of Helicobacter pylori Infection . În Methods in Molecular Biology.

Guarner, J. (2004). The spectrum of gastric disease associated with Helicobacter pylori and other infectious. Current Gastroenterology Reports, 6, 441–446.

Ilias, T., Hocopan, C., Brata, R. D., & Fratila, O. C. (2023). Current and Future Sustainability Traits of Digestive Endoscopy. Sustainability.

Kampf, G. (2018). În Antiseptic Stewardship Biocide Resistance and Clinical. Springer.

Katelaris, P., Hunt, R., Bazzoli, F., Cohen, H., Fock, K. M., Gemilyan, M., . . . LeMair, A. (2021, Mai). Helicobacter pylori. World Gastroenterology Organisation Global Guidelines.

Molloy-Simard, V., Lemyre, J., Martel, K., & Catalone, B. (2019). Elevating the Standard of Endoscope Processing: Terminal Sterilizationof Duodenoscopes Using a Hydrogen Peroxide–Ozone Sterilizer. American Journal of Infection Control.

Nürnberg, M., Schulz, H. J., Rüden, H., & Vogt, K. (2003). Do Conventional Cleaning and Disinfection Techniques Avoid the Risk of Endoscopic Helicobacter pylori Transmission? Endoscopy.

Peters, C., Schablon, A., Harling, M., Wohlert, C., Costa, J. T., & Nienhaus, A. (2011). BMC Infectious Diseases.

Rutala, W. A., Weber, D. J., & (HICPAC), T. H. (2024).

Sakudo, A., Miyagi, H., Horikawa, T., Yamashiro, R., & Misawa, T. (2018). Treatment of Helicobacter pylori with dielectric barrier discharge plasma causes UV induced damage to genomic DNA leading to cell death. Chemosphere, 366-372.

Tytgat, G. N. (1995). Endoscopic transmission of Helicobacter pylori. Alimentary Pharmacology and Therapeutics.