HIV 

Sindromul imunodeficienței umane dobândite (SIDA) este o afecțiune cronică provocată de virusul imunodeficienței umane (HIV). Prin afectarea sistemului imunitar, HIV interferează cu capacitatea organismului de a lupta împotriva organismelor care provoacă infecții sau boli.

Deoarece virusul  se instalează în ADN-ul celulelor, este o afecțiune care persistă toată viața și, în prezent, nu există niciun medicament care să elimine virusul din organism.

SIDA este stadiul final al infecției cu virusul imunodeficienței umane, care apare atunci când sistemul imunitar al organismului este grav afectat din cauza virusului. În multe cazuri, persoanelor infectate  nu dezvoltă aceasta boala, deoarece administrarea medicamentelor poate opri progresia bolii.

Mod de transmitere

În timp ce SIDA nu poate fi transmisă de la o persoană la alta, virusul  poate fi transmis.

Virusul imunodeficienței umane este o infecție transmisă pe cale sexuală (prin relații neprotejate – vaginale, anale sau orale) sau prin contact cu sânge infectat (prin ace comune, transfuzii de sânge sau de la mamă la făt în timpul sarcinii, nașterii sau alăptării).

Fără medicație, virusul imunodeficienței umane slăbește treptat sistemul imunitar până la punctul în care o persoană infectată poate dezvolta SIDA.

NU se poate transmite prin:

• contact obișnuit cu o persoană infectată;
• săruturi sociale, îmbrățișări, sau atingeri de mână;
• folosirea la comun a paharelor, farfuriilor sau tacâmuri;
• piscină, toaletă sau saună cu o persoană infectată;
• mușcături de insecte;
• aer sau apă.

Simptome

Infecția cu acest virus se produce în trei etape. Fără tratament, aceasta se agravează în timp și, în cele din urmă, acaparează sistemul imunitar. Simptomele depind de stadiul în care se află (acută, latență clinică, SIDA).

După prima lună, virusul imunodeficienței umane intră în stadiul de latență clinică. Acest stadiu poate dura de la câțiva ani până la câteva decenii. Perioada asiptomatică a infecției poate dura între 1 și 10 ani.  Unele persoane nu au niciun simptom în această perioadă, în timp ce altele pot avea simptome minime sau nespecifice. Aceste simptome nespecifice pot include dureri de cap, ganglioni limfatici umflați, febră recurentă, oboseală, greață, diaree sau pierdere în greutate.

Ca și în cazul stadiului incipient, virusul este încă transferabil în această perioadă, chiar și în lipsa simptomelor, și poate fi transmis unei alte persoane.

Multe persoane cu virusul imunodeficienței umane suferă afecțiuni ale pielii. Erupția cutanată este adesea unul dintre primele simptome ale unei infecții cu acest virus. În general, o erupție cutanată provocată de virusul imunodeficienței umane apare sub forma mai multor leziuni mici și roșii, plate și ridicate.

În cea mai mare parte, simptomele sunt similare la bărbați și la femei. Cu toate acestea, simptomele pe care le experimentează în general pot fi diferite, pe baza riscurilor diferite la care se expun bărbații și femeile dacă au virusul imunodeficienței umane.

Atât bărbații, cât și femeile prezintă un risc sporit de infecții cu transmitere sexuală. Cu toate acestea, femeile, pot fi mai puțin predispuse decât bărbații să observe pete mici sau alte modificări la organele genitale. În plus, femeile cu virusul imunodeficienței umaneprezintă un risc crescut pentru infecții vaginale recurente, modificări ale ciclului menstrual, veruci genitale sau cancer coluterin.

Diagnostic

O  persoană nu va ști că are virusul imunodeficienței umane decât dacă se testează. Testul are scopul de a identifica anticorpii virusului imunodeficienței umane din sânge. Totuși, aceștia vor putea fi identificați doar la trei luni după infecție.

În România, testarea este gratuită și confidențială, garantată prin lege. Rezultatul analizelor nu este comunicat fără consimțământul pacientului.

Tratament

În prezent nu există un tratament, dar există medicamente care pot încetini evoluția bolii. Aceste medicamente au redus numărul deceselor.

Fără tratament, organismul unei persoane infectate va fi constant slăbit, ducând la o predispoziție în fața altor boli, infecții și afecțiuni.

Netratată, speranța de viață a celor infectați care se află în stadiu terminal este de aproximativ 3 ani. Cu ajutorul terapiei antiretrovirale, virusul imunodeficienței umanepoate fi gestionat, iar speranța de viață poate fi aproape la fel ca a unei persoane care nu a contractat acest virus.

Prevenție

Sunt disponibile diverse strategii de prevenire a infecției cu HIV, inclusiv utilizarea corectă a prezervativelor în timpul sexului, limitarea numărului de parteneri sexuali, nefolosirea la comun a acelor de seringă sau abstinența (lipsa sexului).

Persoanele care prezintă risc de infectare se pot proteja prin profilaxie pre-expunere luând zilnic medicamente antiretrovirale înainte de a fi expuse complet la virusul imunodeficienței umane.

Referințe
https://www.nfid.org/infectious-diseases/hiv-aids/
https://www.healthline.com/health/hiv-aids
https://www.unhcr.org/ro/wp-content/uploads/sites/23/2016/12/UNHCR-ROM-HIV-ROM.pdf
https://www.nhs.uk/conditions/hiv-and-aids/
https://www.hiv.gov/hiv-basics/overview/about-hiv-and-aids/what-are-hiv-and-aids
https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/sida-cauze-simptome-tratament