Peroxizi

Peroxidul de hidrogen (H₂O₂)  a  fost  descoperit  pentru prima dată în 1818 de către  chimistul  francez  Louis Jacques Thénard, care l-a obținut prin tratarea peroxidului de bariu cu acid azotic. Metoda a fost folosită de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea. Peroxidul de hidrogen pur a fost obținut pentru prima dată în 1894 (prin distilare în vid) de Richard Wolffenstein la aproape 80 de ani de la descoperirea sa.

Este folosit ca dezinfectant, sterilizant și antiseptic. Nu se comercializează în stare pură, fiind produs sub formă de soluție apoasă 35–70%. În condiții normale, peroxidul de hidrogen este stabil atunci când este depozitat corespunzător (de exemplu, în recipiente întunecate). Descompunerea sau pierderea potenței în recipiente mici este mai mică de 2% pe an la temperaturi ambientale. Totuși, sunt folosiți stabilizanți pentru a preveni sau încetini descompunerea acestuia: acizi minerali pentru a menține soluția acidă (stabilitatea maximă este la un pH 3,5–4,5), agenți de complexare sau de chelare pentru a inhiba descompunerea catalizată de metal, agenți coloidali pentru a neutraliza cantități mici de catalizatori coloidali sau pentru a absorbi impuritățile.

Acționează pe un spectru larg microbian, având o eficacitate mai mare asupra bacteriilor gram-pozitive. S-a demonstrat o acțiune bactericidă și virucidă într-un minut și una micobactericidă și fungicidă în 5 minute.

Peroxidul de hidrogen este folosit pentru dezinfecția suprafețelor dure, instrumentarului semicritic și necritic, inclusiv endoscoape flexibile, tonometre biprisme, ventilatoare, țesături și chiar lentile de contact moi (de exemplu, 3% pentru 2-3 ore).

Mod de acțiune: funcționează ca un oxidant prin producerea de radicali liberi hidroxil care atacă lipidele, proteinele și ADN-ul agenților microbieni.

Acidul peracetic sau peroxiacetic este considerat un biocid mai puternic decât peroxidul de hidrogen, fiind sporicid, bactericid, virucid și fungicid la concentrații scăzute (0,3%). Acidul peracetic inactivează bacteriile gram-pozitive și gram-negative, ciupercile și levurile în ≤5 minute la <100 ppm. În prezența materiei organice, sunt necesare 200-500 ppm. Pentru virusuri, intervalul de dozare este larg (12–2250 ppm). În combinație cu peroxidul de hidrogen prezintă activitate bactericidă puternică (1,5 ore împotriva MRSA și E. coli rezistentă la carbapenem). Acidul peracetic 0,08% în combinație cu peroxidul de hidrogen 1,0% inactivează micobacteriile rezistente la glutaraldehidă.

Nefiind descompus de peroxidaze, spre deosebire de H₂O₂, rămâne activ în prezența materiilor organice și este sporicid chiar și la temperaturi scăzute. Se descompune în oxigen, acid acetic și peroxid de hidrogen (acidul acetic și peroxidul de hidrogen sunt în continuare descompuse în apă, dioxid de carbon și oxigen).

Stabilitatea acidului peracetic depinde de formulare. Este considerat instabil, mai ales atunci când este diluat: o soluție de 1% își pierde jumătate din eficacitate prin hidroliză în 6 zile, în timp ce acidul peracetic 40% își pierde 1%-2% din ingredient activ pe lună.

Poate coroda cuprul, alama, bronzul, oțelul simplu și fierul galvanizat, dar aceste efecte pot fi reduse prin adăugarea aditivilor și prin modificarea pH-ului.

Se utilizează ca dezinfectant pentru diferite suprafețe dure, hemodializatoare, echipamente de anestezie, pentru respirație, endoscoape, tuburi endotraheale, instrumente chirurgicale, dentare.

Mod de acțiune: denaturează proteinele, perturbă permeabilitatea peretelui celular și oxidează legăturile sulfhidrice (-SH)  și disulfurice (S-S) din proteine, enzime și alți metaboliți.

• Printre produsele din portofoliul Klintensiv care conțin peroxizi se regăsesc:
• Oxoklin
• Oxoklin powder
• Peroklin
• Peroklin Wipes
• Desogen aero
• Peroklin concentrat

Biguanide

Clorhexidina este folosită ca antiseptic din 1954 și se găsește sub 3 forme: digluconat, acetat și hidroclorid. Este o moleculă încărcată pozitiv care se leagă de locurile încărcate negativ de  la nivelul  peretelui  celular, afectatând astfel integritatea celulară.

Are un spectru de acțiune larg, fără eficacitate sporicidă și cu o remanență de cel  puţin  48  de  ore  după aplicarea pe tegument. Acțiunea ei nu  este  influenţată  de  prezenţa fluidelor biologice (exemplu: sânge).

Poate fi folosită pentru dezinfecția igienică sau chirurgicală a mâinilor, antiseptic pentru mucoasă și rană (0,05%), dezinfectant pentru suprafațe (0,05%) și pentru instrumente (0,1–0,5%). De asemenea, se folosește pentru tratamentul antiseptic al arsurilor și în combinație cu alcool etilic sau izopropolic (0,5–1%), nefiind volatilă ca aceștia.

Clorhexidina 2% este recomandată de către CDC (Centers for Disease Control and Prevention) ca primă  opțiune  pentru  îngrijirea  locului  de  inserție  al  cateterului, fiind foarte eficientă în prevenirea infecțiilor locale.

Este important să se urmărească apariția reacțiilor alergice ușoare (prurit,  edem) care pot fi urmate de altele severe. Uneori reacțiile alergice la clorhexidină pot fi severe (șoc  anafilactic  sau  stop  cardiac)

Mod de acțiune: fiind o moleculă încărcată pozitiv care se leagă de locurile încărcate negativ de la nivelul peretelui celular, afectează integritatea celulară a agenților microbieni.

• Printre produsele din portofoliul Klintensiv care conțin biguanide se regăsesc:
• Klintensiv Davera Soap
• Klintensiv CHDG Soap
• Dezidiol spray
• Dezidiol Wipes
• Klintensiv Alchosafe

Concluzii

Bibliografie

1. https://www.cdc.gov/infectioncontrol/guidelines/disinfection/references.html
2. https://www.aefa.es/wp-content/uploads/2014/04/Antiseptics-and-Disinfectants_Activity-action-and-resistance.pdf
3. Antiseptic Stewardship. Biocide Resistance and Clinical Implications – Günter Kampf