Dezinfectanți profesionali produși in România. Cu responsabilitate!

Poliomielita (paralizia infantilă): cauze, simptome, transmitere, tratament și prevenție

Poliomielita, cunoscută și sub denumirea de paralizie infantilă, este o boală infecțioasă extrem de contagioasă, cauzată de un virus aparținând familiei Picornaviridae, care atacă sistemul nervos. Poliovirusul (un virus ARN) afectează în general copiii cu vârste sub 5 ani. Există 3 tipuri tulpini ale virusului polio (tip 1, tip 2 și tip 3).

Gravitatea bolii este determinată de mortalitatea crescută și de handicapurile motorii provocate.  Frecvența manifestărilor severe este de 1 caz de paralizie la 200 de infecții subclinice.

Poliovirusul de tip 1 a fost cauza principală a majorității cazurilor de poliomielită paralitică din lume până când vaccinurile au fost administrate în întreaga lume. Tipurile 2 și 3 sunt considerate ca fiind complet eradicate din anul 2015.

În 1988, când a fost lansată Inițiativa globală de eradicare a poliomielitei (GPEI), virusul era prezent în peste 125 de țări și provoca zilnic paralizia a aproximativ 1.000 de copii. Datorită eforturilor de imunizare, până în prezent incidența poliomielitei a scăzut cu până la 99%. În România ultimul caz de poliomelită a fost înregistrat în anul 1992.

Mod de transmitere

Virusul se răspândește interuman, prin contactul cu fecalele unei persoane infectate, prin consumul alimentelor sau a apei contaminate cu materii fecale, sau pe cale aeriană, prin picăturile expectorate în timpul strănutului sau tusei.

Virusul poliomielitic este foarte contagios, motiv pentru care purtătorii pot infecta persoanele neimunizate, mai ales dacă nu sunt respectate măsurile elementare de igienă. Igiena adecvată a mâinilor, în special spălarea cu apă și săpun pentru cel puțin 20 de secunde, poate reduce semnificativ riscul de transmitere a virusului. De asemenea, dezinfectarea suprafețelor și obiectelor atinse frecvent, cum ar fi clanțele ușilor sau suprafețele de lucru, poate ajuta la eliminarea virusului și la prevenirea infectării.

Transmiterea de la om la animal a virusului poliomielitic nu este posibilă.

Simptome

Poliovirusul pătrunde în orofaringe și se înmulțește local în amigdale, în ganglionii limfatici ai gâtului, iar ulterior în plăcile Peyer și în intestinul subțire. Virusul polio pătrunde în celule, astfel că se poate răspândi la nivelul sistemului nervos, afectând măduva spinării și ducând la atrofierea mușchilor și paralizia membrelor.

Perioada de incubație este, de obicei, de 6-20 de zile. Persoanele infectate sunt contagioase cu 7-10 zile înaintea debutului simptomelor, iar eliminarea virusului se face între 5 și 10 zile prin secreții nazo-faringiene şi între 2 și 3 săptămâni (uneori chiar și până la 4-6 luni) prin materiile fecale.

Majoritatea pacienților infectați cu virusul polio nu vor prezenta niciun simptom, iar în unele cazuri bolnavii pot avea simptome minore, asemănătoare gripei, cum ar fi febra, oboseala, greața, dureri de cap sau dureri la nivelul membrelor. Pot apărea, de asemenea, episoade autolimitate de gastroenterită sau infecții ale tractului respirator.

Formele severe ale bolii sunt rare. Semnele și simptomele inițiale ale poliomielitei paralitice, cum ar fi febra și durerile de cap, le imită adesea pe cele ale poliomielitei neparalitice. Cu toate acestea, în decurs de o săptămână, apar alte semne și simptome, printre care:

  • pierderea reflexelor
  • dureri musculare severe
  • paralizie musculară temporară sau permanentă

Diagnostic

Diagnosticarea se face de către un medic neurolog. La 60 de zile de la debutul paraliziei se va face un nou examen neurologic de bilanț, pentru a determina gradul de recuperare a deficitului motor.

Pot fi necesare și alte teste de laborator, printre care:

  • teste de scaun (coprocultura)
  • exsudat faringian pentru investigarea și a altor enterovirusuri
  • teste de sânge pentru determinarea titrului de anticorpi (se vor recolta 2 probe pentru a urmări dinamica anticorpilor)
  • LCR (dacă medicul care investighează cazul consideră necesară efectuarea puncției lombare pentru diagnosticul diferențial)

Tratament

Nu există un tratament pentru poliomielită. De asemenea, nu există tratament antiviral eficient.

Se recomandă repaus la pat și un consum ridicat de lichide și zaharuri. Pot fi administrate unele medicamente antitermice sau antalgice pentru ameliorarea simptomelor, dar și vitamine din grupul B pe cale orală sau intravenos. În unele cazuri poate fi necesară utilizarea ventilatoarelor portabile pentru a contribui la o respirație mai ușoară.

Bolnavii care prezintă sindromul de deficit motor periferic vor fi internați în mod obligatoriu într-o instituție medicală.

Prevenție

Poliomielita a fost eliminată cu ajutorul vaccinării. Cu toate acestea, virusul continuă să circule în diferite părți ale lumii, precum Afganistan, Nigeria şi Pakistan, fiind încă zone endemice.

În România, până în anul 2008 s-a administrat vaccinul polio oral (VPO, vaccin viu atenuat), iar din 2009 a fost înlocuit cu vaccinul polio injectabil (VPI, vaccin inactivat). Înlocuirea VPO cu VPI a eliminat cazurile de paralizie asociate vaccinului polio oral.

Orice persoană care nu a primit o serie completă de vaccinuri (trei doze la 2, 4 și 6-18 luni, o doză la 4-6 ani) în copilărie trebuie să completeze schema de vaccinare cât mai curând posibil.

Referințe
http://medfam.ro/books/infectioase/poliomielita.htm
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/poliomyelitis
https://www.cedars-sinai.org/health-library/diseases-and-conditions/p/polio-poliomyelitis.html
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4212416/
https://www.cnscbt.ro/index.php/polio
https://www.cnscbt.ro/index.php/metodologii/paf/458-metodologia-de-supraveghere-a-paraliziei-acute-flasce-si-de-mediu/file
https://www.sfatulmedicului.ro/Meningita-si-alte-infectii-ale-sistemului-nervos/poliomielita-paralizia-infantila-infectia-cu-virusul-poliomielitic_663#Tratament
http://medfam.ro/books/infectioase/poliomielita.htm
https://doc.ro/sanatate/poliomielita-tipuri-factori-de-risc-simptome-tratament

0
0
Cos Cumparaturi