În spitale și clinici, protejarea sănătății pacienților și a personalului medical este o prioritate. Dezinfectarea corectă joacă un rol esențial în prevenirea infecțiilor nosocomiale, care reprezintă o problemă de sănătate globală. Utilizarea dezinfectanților medicali de înaltă calitate poate reduce semnificativ riscurile biologice, protejând astfel viața pacienților și sănătatea echipelor medicale.

În acest articol, vom analiza importanța utilizării dezinfectanților eficienți, cu un accent deosebit pe secțiile de terapie intensivă și sălile de operație, unde riscurile sunt cele mai mari.

De ce sunt esențiali dezinfectanții de calitate în spitale?

Spitalele sunt locuri unde riscurile biologice sunt constante și, de aceea, utilizarea dezinfectanților de înaltă calitate este esențială pentru prevenirea infecțiilor și protejarea sănătății pacienților și a personalului. Dezinfectanții trebuie să fie eficienți, siguri și compatibili cu diverse suprafețe și echipamente medicale. Eficiența dezinfectării depinde în primul rând de efectuarea corectă a acesteia, dar și de calitatea apei, a săpunului și a dezinfectantelor folosite.

Potrivit unui studiu al Organizației Mondiale a Sănătății, infecțiile nosocomiale afectează anual milioane de pacienți din spitale din întreaga lume, iar dezinfectarea corectă a mâinilor, suprafețelor, echipamentelor și instrumentarului medical este crucială pentru prevenirea acestora (World Health Organization, 2020).

De asemenea, este necesară o instruire periodică a personalului medico-sanitar cu privire la utilizarea corectă și în siguranță a dezinfectanților, cât și la depozitarea conformă a acestora. Trebuie evaluată periodic sensibilitatea/rezistența microorganismelor la dezinfectantele utilizate frecvent în unitățile sanitare pentru monitorizarea eficacității și pentru a lua în continuare cele mai bune decizii pentru prevenția infecțiilor nosocomiale.  

Riscurile biologice în spitale: bacterii multirezistente și alți agenți patogeni periculoși

Bacteriile multirezistente la antibiotice reprezintă o amenințare majoră în spitale. Acestea pot cauza infecții greu de tratat, cum ar fi pneumonia, septicemia sau infecțiile urinare.

În mai 2024, Organizația Mondială a Sănătății atrăgea atenția asupra amenințării mortale reprezentate de un grup de bacterii multirezistente la antibiotice, cunoscute sub denumirea de “patogeni prioritari”, care constituie cel mai mare risc pentru sănătate. OMS a clasificat aceste superbacterii în trei categorii, în funcție de gradul lor de pericol: critic, mare și mediu: (***, 2024)

Prioritate critică:

• Acinetobacter baumannii , rezistentă la carbapeneme (apare de obicei în mediile spitalicesti și în special în unitățile de terapie intensivă);
• Enterobacterii, rezistente la cefalosporine generația a treia;
• Enterobacterii, rezistente la carbapeneme (CRE);
• Mycobacterium tuberculosis , rezistent la rifampicină (inclus după o analiză independentă cu criterii adaptate paralele și aplicarea ulterioară a unei matrice de analiză decizională multicriterială adaptată).   

Prioritate mare:

• Salmonella Typhi, rezistentă la fluorochinolone
• Shigella spp., rezistentă la fluorochinolone
• Enterococcus faecium , rezistentă la vancomicină
• Pseudomonas aeruginosa , rezistentă la carbapeneme (în spitale, pacienții sunt infectați prin contact cu aparatele pentru respirație artificială, catetere sau în urma intervențiilor chirurgicale)
• Salmonella non-tifoidală , rezistentă la fluorochinolone
• Neisseria gonorrhoeae  rezistentă la cefalosporine de generație a treia și/sau fluorochinolone
• Staphylococcus aureus , meticilino-rezistent

Prioritate medie: 

• Streptococi din grup A, rezistenți la macrolide
• Streptococcus pneumoniae , rezistentă la macrolide
• Haemophilus influenzae , rezistentă la ampicilină
• Streptococi din grup B, rezistenți la penicilină

Bacteriile, virusurile și fungii pot supraviețui pe suprafețele din spitale pentru perioade semnificative de timp, contribuind la răspândirea infecțiilor asociate îngrijirii de sănătate (HAI). În funcție de tipul microorganismului, durata de persistență variază considerabil. (Kramer, Schwebke, & Kampf, 2006)

Bacteriile gram-pozitive, cum ar fi Enterococcus spp. (inclusiv Enterococcus rezistent la vancomicină), Staphylococcus aureus (inclusiv Staphylococcus aureus rezistent la meticilină) și Streptococcus pyogenes, pot rămâne pe suprafețe uscate luni întregi. De asemenea, bacteriile gram-negative, precum Acinetobacter spp., Escherichia coli, Klebsiella spp., Pseudomonas aeruginosa, Serratia marcescens și Shigella spp., pot supraviețui luni de zile pe suprafețe. Unele specii, cum ar fi Bordetella pertussis, Haemophilus influenzae, Proteus vulgaris sau Vibrio cholerae, persistă pe suprafețe doar câteva zile. În schimb, micobacteriile, inclusiv Mycobacterium tuberculosis, și bacteriile care formează spori, precum Clostridium difficile, pot supraviețui luni întregi. (Kramer, Schwebke, & Kampf, 2006)

Levuri precum Candida albicans, pot rezista pe suprafețe până la 4 luni. Torulopsis glabrata poate rezista până la 5 luni, în timp ce Candida parapsilosis poate supraviețui doar 14 zile pe suprafețe. (Kramer, Schwebke, & Kampf, 2006)

Virusurile, de asemenea, pot supraviețui pe suprafețe pentru diverse perioade de timp. Virusurile respiratorii, cum ar fi virusurile corona, virusurile coxsackie, virusul gripal, SARS sau rinovirusurile, pot rezista câteva zile pe suprafețe. Virusurile din tractul gastrointestinal, precum astrovirusul, virusul hepatitei A (HAV), virusul poliomielitei sau rotavirusul, pot rămâne pe suprafețe până la 2 luni. Virusurile transmise pe cale sanguină, cum ar fi virusul hepatitei B (HBV) sau virusul imunodeficienței umane (HIV), pot supraviețui mai mult de o săptămână. În ceea ce privește virusurile herpetice, cum ar fi citomegalovirusul și virusul herpes simplex de tip 1 și 2, acestea pot persista pe suprafețe de la câteva ore până la 7 zile. (Kramer, Schwebke, & Kampf, 2006)

Bacteriile multirezistente și agenții patogeni periculoși sunt o amenințare deosebit de gravă pentru persoanele vulnerabile, cum ar fi pacienții imunocompromiși, cei cu boli cronice sau vârstnicii internați în spitale. Sistemul imunitar slăbit al acestora face ca organismul lor să fie mai puțin capabil să combată infecțiile, iar expunerea la bacterii rezistente la antibiotice poate duce rapid la complicații severe.

De exemplu, pacienții cu boli autoimune, cei care urmează tratamente de chimioterapie sau cei cu transplanturi de organe sunt adesea mai expuși riscului de a dezvolta infecții nosocomiale. Aceste infecții pot fi extrem de greu de tratat, având în vedere că bacteriile implicate au dezvoltat rezistență la multiple antibiotice, ceea ce face ca opțiunile de tratament să fie limitate și mai puțin eficiente.

În plus, persoanele vârstnice, care au adesea comorbidități și un sistem imunitar mai fragil, sunt și ele mult mai susceptibile la infecții severe. În spitale, unde expunerea la agenți patogeni este mai mare, riscul de contaminare este considerabil crescut, iar prevenirea acestora devine o prioritate majoră.

De aceea, utilizarea dezinfectanților eficienți în unitățile sanitare este esențială pentru prevenirea răspândirii agenților patogeni și reducerea incidenței infecțiilor nosocomiale. Igiena riguroasă a mâinilor este și ea esențială pentru protejarea acestor pacienți vulnerabili.

Dezinfectarea în sălile de operație și secțiile de terapie intensivă

Secțiile de terapie intensivă și sălile de operație sunt zone cu risc extrem de mare, unde infecțiile nosocomiale pot avea consecințe fatale. În aceste medii, unde pacienții sunt adesea imunocompromiși, protejarea acestora de infecții printr-o dezinfectare corectă este vitală pentru supraviețuirea lor.

Un protocol de dezinfectare corect aplicat în aceste spații poate preveni contaminarea cu microorganisme patogene, reducând astfel riscul de infecții post-operatorii. Aceste măsuri sunt extrem de importante pentru protejarea pacienților vulnerabili, care pot dezvolta infecții grave din cauza sistemului imunitar slăbit sau a procedurilor invazive.

De asemenea, studiile arată că dezinfectarea corespunzătoare a suprafețelor de lucru, cum ar fi mesele de operație, instrumentele chirurgicale și echipamentele de monitorizare, joacă un rol vital în limitarea răspândirii bacteriilor multirezistente, cum ar fi MRSA sau VRE (Enterococcus faecium rezistent la vancomicină) (Goodman, et al., 2008). Astfel, alegerea unui dezinfectant adecvat nu doar că ajută la menținerea unui mediu curat, dar contribuie și la protejarea pacienților și personalului medical de posibile infecții periculoase.

Cum protejează dezinfectanții eficienți pacienții și personalul medical?

Dezinfectanții medicali au rolul de a distruge agenții patogeni și trebuie să aibă un spectru larg de acțiune.

Printre cele mai utilizate ingrediente active, care se remarcă prin eficiența lor dovedită, amintim: peroxizii utilizați în secțiile de terapie intensivă, alcoolii în concentrație mică (potriviți pentru dezinfectarea monitoarelor) și sărurile cuaternare de amoniu (utilizate la dezinfectarea sondelor ecografice flexibile), ingrediente compatibile și cu suprafețele sensibile. De asemenea, diaminele pot fi utilizate ca dezinfectante de nivel mediu, fiind eficiente în dezinfectarea suprafețelor sau echipamentelor cu risc de contaminare moderat.

Peroxidul de hidrogen  acționează pe un spectru larg microbian, având o eficacitate mai mare asupra bacteriilor gram-pozitive. Este folosit pentru dezinfectarea suprafețelor dure, instrumentarului semicritic și necritic, inclusiv endoscoape flexibile, tonometre biprisme, ventilatoare, țesături și chiar lentile de contact moi (de exemplu, 3% pentru 2-3 ore). (Kampf, 2018)

Mod de acțiune: funcționează ca un oxidant prin producerea de radicali liberi hidroxil care atacă lipidele, proteinele și ADN-ul agenților microbieni. (Kampf, 2018)

Printre produsele din portofoliul Klintensiv care conțin peroxid de hidrogen se regăsesc: Peroklin, Desogen aero, Oxoklin.

Etanolul și izopropanolul acționează asupra bacteriilor, virusurilor, fungilor. Inhibă  sporularea,  dar  efectul  este  reversibil. Se pot asocia în  concentrații  mici  pentru potențarea  activității  altor  biocide. Efectul este optim la concentrații între 60% și 90%. (Kampf, 2018)

Mod de acțiune: denaturarea proteinelor membranare și celulare. (Kampf, 2018)

Printre produsele din portofoliul Klintensiv care conțin etanol 85% se regăsesc: Alchosept, Klintensiv gel dezinfectant, Dezidiol spray, Klinosept, Klintensiv Alchosafe, Dezidiol wipes (TP1 și TP2).

Sărurile cuaternare de amoniu sunt compuși chimici folosiți frecvent ca agenți dezinfectanți datorită eficienței lor împotriva unei game largi de agenți patogeni. Au și putere de curățare, cu spumare redusă, funcționează eficient în prezența materiei organice (proteine, grăsimi, carbohidrați), fiind compatibili cu majoritatea suprafețelor. (Kampf, 2018)

Mod de acțiune: inactivează enzimele producătoare de energie, denaturează proteinele din compoziţia peretelui celular și alterează membrana celular. Mai pot denatura fosfolipidele din componenţa membranei citoplasmatice, cu apariţia unor disfuncţii majore în transportul membranar şi ieşirea din celulă a unor compuşi esenţiali şi a unor ioni (K⁺). (Kampf, 2018)

Printre produsele din portofoliul Klintensiv care conțin săruri cuaternare de amoniu se regăsesc: Dezinfectant suprafețe RTU, Sterisol, Dezicon.

Acidul peracetic este considerat un biocid mai puternic decât peroxidul de hidrogen, fiind sporicid, bactericid, virucid și fungicid la concentrații scăzute (0,3%). Inactivează bacteriile, ciupercile și virusurile rapid, iar în prezența materiei organice sunt necesare concentrații mai mari (200-500 ppm). În combinație cu peroxidul de hidrogen, are activitate bactericidă puternică și poate inactiva micobacteriile rezistente la glutaraldehidă. Spre deosebire de peroxidul de hidrogen, acidul peracetic rămâne activ în prezența materiilor organice și la temperaturi scăzute. Se descompune în oxigen, acid acetic și peroxid de hidrogen. Este utilizat ca dezinfectant pentru diferite suprafețe dure, hemodializatoare, echipamente de anestezie, pentru respirație, endoscoape, tuburi endotraheale, instrumente chirurgicale, dentare. (Kampf, 2018)

Mod de acțiune: denaturează proteinele, perturbă permeabilitatea peretelui celular și oxidează legăturile sulfhidrice (-SH)  și disulfurice (S-S) din proteine, enzime și alți metaboliți.  (Kampf, 2018)

Printre produsele din portofoliul Klintensiv care conțin acid peracetic se regăsesc: Oxoklin powder, Oxoklin.

Clorhexidina este folosită ca antiseptic din 1954 și se găsește sub 3 forme: digluconat, acetat și hidroclorid. Are un spectru larg de acțiune, remanență ridicată, acțiunea ei nefiind influenţată  de  prezenţa fluidelor biologice (exemplu: sânge). Poate fi folosită pentru dezinfecția igienică și chirurgicală a mâinilor, suprafațelor și instrumentarului. (Kampf, 2018)

Mod de acțiune: fiind o moleculă încărcată pozitiv care se leagă de locurile încărcate negativ de la nivelul peretelui celular, afectează integritatea celulară a agenților microbieni. (Kampf, 2018)

Printre produsele din portofoliul Klintensiv care conțin clorhexidină se regăsesc: CHDG Soap, Klintensiv Davera Soap, Dezidiol spray, Klintensiv Alchosafe, Dezidiol wipes (TP1 și TP2).

Iod povidona, un compus al polivinilpirolidonei (povidonă, PVP) cu iod elementar, păstrează eficacitatea antimicrobiană a iodului, reducându-i  totodată potenţialul iritant. Se utilizează pentru  dezinfecția  igienică și preoperatorie a mâinilor, dezinfecția tegumentelor înaintea unor  proceduri. Se pot dezinfecta sticlele de hemocultură și echipamentele medicale, cum ar fi rezervoarele de hidroterapie, termometrele și endoscoapele.  (Kampf, 2018)

Mod de acțiune: efectul antimicrobian al iod-povidonei se datorează iodului liber, care acţionează  asupra  grupărilor  -SH  sau  -OH  din structura  enzimelor  sau  proteinelor  microbiene, determinând distrugerea acestora. (Kampf, 2018)

Printre produsele din portofoliul Klintensiv care conțin iod-povidonă se regăsesc: Betaklin, Klintensiv PVP Iodine Soap.

Cele mai importante aspecte de luat în seamă înainte de achiziția unui dezinfectant sunt: stabilitate în utilizare, toxicitate în raport cu indicația de utilizare, eficacitate de nivel înalt, eficiență în condiții de murdărie (chiar dacă biocidul este utilizat în mediu curat, deoarece astfel este asigurată o rezervă suplimentară de eficacitate). Este important să alegeți produse care protejează echipamentele medicale sensibile, asigurându-se astfel că nu le vor deteriora, în timp ce mențin standardele de igienă.

Infecțiile nosocomiale reprezintă o problemă semnificativă de sănătate publică cu efecte dăunătoare atât asupra pacienților și cadrelor medicale, cât și asupra instituțiilor sanitare. Rolul igienei în prevenirea infecțiilor nu poate fi subestimat. Gestionarea riscurilor biologice în spitale este o provocare constantă, dar utilizarea dezinfectanților de calitate superioară poate face o diferență semnificativă în protejarea pacienților și a personalului medical. Prin alegerea unor soluții de dezinfectare eficiente și sigure, spitalele pot preveni infecțiile nosocomiale și pot reduce semnificativ riscurile asociate cu agenții patogeni periculoși. Investiția în produse de calitate superioară nu doar că îmbunătățește igiena spitalului, dar contribuie la siguranța și sănătatea tuturor celor implicați.

Klintensiv oferă o gamă largă de dezinfectanți medicali, conform celor mai stricte standarde de calitate, care sunt formulate pentru a răspunde nevoilor specifice ale spitalelor și clinicilor din România. Vizitează klintensiv.ro și descoperă produsele care te pot ajuta să menții un mediu sigur și curat în spitale.

Bibliografie

***. (2024). https://www.who.int/news/item/17-05-2024-who-updates-list-of-drug-resistant-bacteria-most-threatening-to-human-health

Goodman, E. R., Platt, R., Bass, R., Onderdonk, A. B., Yokoe, D. S., & Huang, S. S. (2008). Impact of an environmental cleaning intervention on the presence of methicillin-resistant Staphylococcus aureus and vancomycin-resistant enterococci on surfaces in intensive care unit rooms. Infection Control & Hospital Epidemiology, 593-599.

Kampf, G. (2018). Antiseptic Stewardship-Biocide Resistance and Clinical Implications.

Kramer, A., Schwebke, I., & Kampf, G. (2006). How long do nosocomial pathogens persist on inanimate surfaces? A systematic review. BMC Infectious diseases.

Sursă foto: Shutterstock