Rabia este o boală virală, zoonotică. Aceasta este transmisă cel mai adesea prin mușcătura unui animal turbat. În până la 99% din cazuri, câinii domestici sunt responsabili pentru transmiterea virusului rabiei la om. Cu toate acestea rabia poate afecta atât animalele domestice, cât și cele sălbatice.

Virusul rabiei infectează sistemul nervos central al mamiferelor, provocând afecțiuni ale creierului. Majoritatea cazurilor anuale de rabie raportate la Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor apar la animalele sălbatice, cum ar fi liliecii, ratonii, sconcșii și vulpile.

Odată ce apar simptomele clinice rabia este practic 100% mortală. Deși este o boală virală mortală, aceasta fi prevenită prin vaccinare.

Boala este prezentă cu precădere în rândul populației sărace și vulnerabile care trăiesc în locații rurale îndepărtate. Aproximativ 80% din cazurile umane apar în zonele rurale.

Mod de transmitere

Virusul rabic se transmite prin contact direct (prin pielea lezată sau prin membranele mucoase ale ochilor, nasului sau gurii) cu saliva sau țesutul unui animal infectat. De obicei oamenii se infectează în urma mușcăturii unui animal turbat. De asemenea, este posibil – dar rar, ca oamenii să contracteze rabia în urma unor expuneri care nu sunt cauzate de mușcături, precum zgârieturi, abraziuni sau răni deschise care sunt expuse la salivă sau la alte materiale potențial infecțioase.

Alte tipuri de contact, cum ar fi mângâierea unui animal turbat sau contactul cu sângele, urina sau fecalele unui animal turbat, nu sunt asociate cu riscul de infectare.

Transmiterea rabiei prin intermediul transplanturilor a fost înregistrată, dar este foarte rară.

Fiind un virus ARN din familia rhabdovirusurilor, după contractarea virusului aceasta poate răspândi în organism în două moduri. Virusul rabic poate pătrunde direct în sistemul nervos periferic și poate migra spre creier sau se poate replica în țesutul muscular, unde este la adăpost de sistemul imunitar al gazdei. De aici intră în sistemul nervos prin joncțiunile neuromusculare.

Simptome

Simptomele rabiei debutează la aproximativ 3 săptămâni de la infectare. Cele mai comune simptome ale rabiei constau în dureri în zona plăgii de inoculare, anxietate, slăbiciune, disconfort, hidrofobie (teama de apă), aerofobie (teama de mișcările de aer) și/sau delir. Adesea persoana infectată întâmpină episoade de febră, tremurături, spasme dureroase și/sau salivație intensă.

Pe măsură ce virusul continuă să atace sistemul nervos se pot dezvolta două tipuri diferite de boală: rabia furioasă și rabia paralitică.

Persoanele care dezvoltă rabie furioasă vor fi hiperactive și excitabile și pot avea un comportament neregulat. Alte simptome includ:

• insomnie
• anxietate
• agitație
• confuzie
• halucinații
• salivație excesivă sau spumă la gură
• probleme de înghițire
• frică de apă

Rabia paralitică necesită mai mult timp pentru a se instala. Persoanele infectate devin încet-încet paralizate, iar în cele din urmă vor intra în comă și vor muri.

Diagnostic

Nu există niciun test care să detecteze stadiile incipiente ale infecției cu rabie. Atunci când o persoană este mușcată de un animal care ar putea fi infectat, medicii vor începe imediat tratamentul profilactic prin administrarea unei injecții preventive cu vaccinul antirabic pentru a opri infecția înainte de instalarea simptomelor.

După apariția simptomelor, medicul poate recomanda teste de sânge, de țesut sau de salivă, pentru a determina infecția cu virusul.

Tratament

În cazul unei mușcături este recomandată curățarea zonei cu apă și săpun. Contactați un medic pentru a stabili dacă aveți nevoie de un tratament antirabic cunoscut sub numele de profilaxie post-expunere (PEP), care constă într-o doză de imunoglobulină și patru doze de vaccin antirabic administrate pe o perioadă de 14 zile.

Prevenție

Cel mai bun mod de a prevenție este prin evitarea animalelor sălbatice, inclusiv a celor rănite. Dacă găsiți un animal rănit nu-l atingeți, ci contactați autoritățile locale pentru asistență.

Deoarece animalele de companie pot contracta rabia de la animalele sălbatice și o pot transmite apoi la oameni, prevenirea rabiei la animalele de companie este, de asemenea, un pas important. Boala se poate preveni prin vaccinarea animalelor de companie. Există mai multe vaccinuri antirabice aprobate pentru câini, pisici, cai și dihori domestici. Toți câinii și pisicile cu vârste cuprinse între 12 și 16 săptămâni ar trebui să fie vaccinați la medicul veterinar.

Dacă intrați în contact cu un animal turbat, rabia la om poate fi prevenită prin îngrijiri medicale prompte și adecvate. Apelați la un medic înainte ca simptomele să apară.

Este recomandată vaccinarea persoanelor care intră constant în contact cu animale, sălbatice sau de companie.

Referințe
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/rabies
https://www.healthline.com/health/rabies
https://kidshealth.org/en/parents/rabies.html
https://vcahospitals.com/know-your-pet/rabies-in-dogs
https://www.cdc.gov/rabies/transmission/index.html
https://www.medicalnewstoday.com/articles/181980#what-is-rabies
https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/rabie-turbare-cauze-simptome-tratament
https://www.alphega-farmacie.ro/articole/afectiuni/rabia-boala-uitata
https://www.catena.ro/dictionar/rabie
https://doc.ro/sanatate/rabia-boala-fatala-care-poate-fi-prevenita