Tetanosul este o boală bacteriană infecțioasă, necontagioasă, care afectează sistemul nervos. Se contractează prin tăieturi sau răni care sunt contaminate cu bacteria Clostridium tetani. Sporii bacteriei pot pătrunde prin răni sau tăieturi adânci, cum ar fi cele făcute de cuie sau cuțite, dar chiar și o zgârietură poate oferi o cale de intrare.

Persoanele care au răni provenite prin strivire, arsuri sau degerături, sunt expuse riscului de tetanos. Bacteria tetanosului este prezentă în întreaga lume și se găsește în mod obișnuit în sol, praf și bălegar.

Bacteria produce o toxină care provoacă spasme musculare severe, ceea ce duce la „blocarea” maxilarului prin contracții musculare, ceea ce face dificilă deschiderea gurii sau înghițirea. În cazurile grave infecțiile cu tetanos pot duce la moarte prin sufocare.

Tetanosul este o urgență medicală care necesită tratament imediat într-un spital. Din fericire tetanosul poate fi prevenit prin utilizarea unui vaccin, dar acesta nu oferă o imunizare permanentă. Vaccinurile de rapel împotriva tetanosului sunt necesare la fiecare 10 ani pentru a asigura imunitatea.

Mod de transmitere

Bacteria numită Clostridium tetani provoacă tetanosul. Sporii acestei bacterii pot fi găsiți în praf, sol și excremente de animale. Sporii sunt mici corpuri reproductive produse de anumite organisme. Sunt adesea rezistenți la căldură.

O persoană se poate infecta atunci când acești spori pătrund în fluxul sanguin printr-o tăietură sau o rană adâncă. Sporii bacteriei se răspândesc apoi în sistemul nervos central și produc o toxină numită tetanospasmină. Această toxină este o otravă care blochează semnalele nervoase de la măduva spinării la mușchi, ducând la spasme musculare severe.

Tetanosul se poate transmite prin:

• Plăgi (aparente/inaparente, minore/majore) murdărite cu pământ, bălegar sau praf
• Plăgi înțepate cu așchii, spini, cuie, corn de vita, altele (chiar şi dupa inchiderea spontană a plăgii)
• Plăgi prin mușcături de animale
• Plăgi cu retenția de corpi străini în țesuturi
• Plăgi anfractuase cu zdrobiri de tesuturi
• Plăgi cu țesuturi devitalizate
• Plăgi survenite in cursul accidentelor de circulație
• Plăgi infectate
• Plăgi ale cordonului ombilical survenite in urma folosirii de instrumente nesterile sau aplicarea de pansamente improvizate pe plaga ombilicală
• Fracturi deschise
• Avort empiric
• Zone în care au avut loc proceduri chirurgicale
• Arsuri de gradul II sau III
• Ulcere varicoase cronice infectate

Simptome

Simptomele apar încet și se agravează în timp. Simptomele tetanosului apar, de obicei, la aproximativ 7-14 zile după infecția inițială.

Simptomele inițiale comune ale tetanosului sunt durerea de cap și rigiditatea musculară a maxilarului, urmate de rigiditatea gâtului, dificultăți la înghițire, întărirea mușchilor abdominali, spasme, transpirație și febră. În cazul unor contracții musculare severe poate surveni moartea prin asfixiere, prin stop cardio-respirator, sau la fracturi ale coloanei vertebrale.

Alte simptome ale tetanosului sunt:

• ritm cardiac accelerat
• transpirație excesivă
• tensiune arterială ridicată
• pneumonie
• fracturi la nivelul oaselor
• leziuni cerebrale

Perioada de incubație – intervalul de timp dintre expunerea la bacterie și apariția bolii – este cuprinsă între 3 și 21 de zile.

În cazul nou-născuților pot apărea dificultăți în a suge sau pot prezenta contracturi musculare sau convulsii.

Diagnostic

Medicul va efectua un examen fizic pentru a verifica dacă există simptome de tetanos, cum ar fi rigiditatea musculară sau spasme dureroase.

Spre deosebire de alte boli, tetanosul nu este diagnosticat prin teste de laborator. Cu toate acestea, medicul dumneavoastră poate efectua unele teste de laborator pentru a ajuta la excluderea bolilor cu simptome similare, precum meningita, o infecție bacteriană care afectează creierul și măduva spinării, sau rabia, o infecție virală care provoacă umflarea creierului.

Tratament

Este importantă îngrijirea imediată a rănilor. Persoanele cu tetanos necesită un tratament prompt cu imunoglobulină pentru neutralizarea toxinei, medicamente pentru controlul spasmelor, antibiotice și îngrijire de susținere. Este posibil să fie necesar un vaccin suplimentar.

Recuperarea după o boală de tetanos poate să nu ducă la imunitate permanentă. Ar putea apărea o altă infecție dacă nu se asigură imunizarea la scurt timp după ce starea persoanei s-a stabilizat.

Prevenție

Imunizarea activă se face cu ajutorul unui vaccin tetanic care asigură protecție durabilă pentru cel puțin 10 ani. Vaccinul antitetanic adsorbit (VTA) este recomandat indiferent de vârstă. Vaccinarea este indicată în special pentru următoarele grupuri de persoane:

• lucrători care intră în contact cu solul
• persoanele care lucrează la sistemele de canalizare și aprovizionare cu apa potabila
• lucrătorii din fermele de animale
• militari sau polițiști
• adulții cu diabet zaharat
• vârstnicii
• persoanele fără adăpost
• consumatorii de droguri cu administrare intra-venoasă
• călătorii în zone endemice

Profilaxia cu antibiotice este indicata în cazul plăgilor cu risc de suprainfecție precum: plăgi contaminate penetrante, traumatisme abdominale, fracturi sau plăgi muscate de animale. Pentru leziuni care necesită intervenții chirurgicale, antibioticele trebuie să fie administrate cu 2 ore înainte de intervenția chirurgicală.

Referințe
https://www.healthline.com/health/tetanus
https://www.immune.org.nz/diseases/tetanus
https://www.health.gov.on.ca/en/pro/programs/immunization/docs/hcp_fact_sheets_tetanus.pdf
https://www.medicalnewstoday.com/articles/163063#what-is-tetanus
https://www.catena.ro/tetanos-cauze-simptome-tratament-si-preventie
https://www.cnscbt.ro/index.php/metodologii/tetanos/452-metodologie-supraveghere-tetanos/file