Tusea convulsivă este o boală endemică în UE/SEE și în întreaga lume. Se așteaptă ca la fiecare trei până la cinci ani să apară epidemii, chiar și unde rata de vaccinare este mare. În 2023 au fost raportate peste 25,000 de cazuri de pertussis și peste 32,000 între ianuarie și martie 2024. Cifre asemănătoare au fost observate în anii 2016 (41,026) și 2019 (34,468). Majoritatea deceselor au avut loc la sugari.  În zonele temperate, incidența este crescută toamna şi iarna. (***, 2024)

În ultima perioadă, România a înregistrat o creștere a cazurilor de tuse convulsivă. În cele ce urmează o să aflați toate informațiile necesare despre această boală: ce este, cauzele apariției, cum se transmite, cum se diagnostichează, ce complicații pot să apară, cum o tratăm și cel mai important, cum prevenim infectarea.

Ce este tusea convulsivă?

Tusea convulsivă (pertussis) este o infecție foarte contagioasă care afectează căile respiratorii și plămânii, fiind manifestată prin accese violente de tuse incontrolabilă ce îngreunează respirația. La finalul accesului de tuse, inspirul adânc cauzează un zgomot asemănător unui răget de măgar, motiv pentru care, popular, mai este numită și  “tuse măgărească” (***, 2022)
. Ținând cont că episoadele de tuse pot ține peste 10 săptămâni, boala mai este cunoscută și ca “tusea de 100 de zile”. (Zingman, Brennan, & Wojcik, ***)

Cauzele apariției tusei convulsive

Este cauzată de bacteriile din genul Bordetella (B. Pertussis, mai rar B. parapertussis). Acestea determină inflamația mucoasei respiratorii și distrucția celulelor ciliate de la nivelul arborelui traheobronșic prin eliberarea de toxine (toxina pertussis, toxina dermonecrotică, adenilat-ciclază și citotoxina traheală). (***, 2024)

Cum se transmite?

Se transmite direct, aerogen (prin picăturile de salivă eliminate în timpului tusei sau strănutului), în perioada catarală şi convulsivă a bolii. Persoanele infectate sunt contagioase dinainte de a prezenta primele simptome (perioada de incubație este cuprinsă între 5 și 10 zile, maxim 21 de zile) și timp de până la 3 săptămâni de la debutul tusei. Însă, dacă persoana infectată administrează un antibiotic potrivit, de obicei nu va mai răspândi bacteria după o perioadă de 5 zile de tratament. (***, 2023) Tusea convulsivă poate fi răspândită și de o persoană asimptomatică sau care prezintă simptome ușoare.

Transmiterea se poate face și indirect prin obiectele recent contaminate.

Care persoane sunt mai expuse infectării?

Oricine se poate îmbolnăvi indiferent de vârstă, dar sunt anumite grupuri populaționale care prezintă un risc mai mare (***, 2024):

• Risc ridicat pentru sugarii neimunizați sau parțial imunizați cu vârsta mai mică de 6 luni (grupul cu cea mai mare morbiditate și mortalitate).
• Risc moderat pentru sugarii mai mari de 6 luni și copiii cu vârsta de până la 15 ani neimunizați sau parțial imunizați și risc scăzut dacă sunt vaccinați complet conform schemei naționale de imunizare.
• Risc moderat pentru adolescenții mai mari de 16 ani și adulții cu vârsta până la 64 de ani, respectiv scăzut dacă au primit recent o doză de rapel.
• Risc moderat pentru adulții ≥65 de ani și persoanele de orice vârstă ce prezintă comorbidități (astm, boală pulmonară obstructivă cronică – BPOC, imunosupresie), un risc moderat de infecție și impact moderat (o probabilitate mai mare de a se confrunta cu o boală severă decât persoanele din grupul de vârstă mai tânăr).

De asemenea, o mare atenție trebuie acordată de către femeile aflate în al treilea trimestru de sarcină (pot expune nou-născutul la pertussis), persoanele care locuiesc în casă cu o persoană bolnavă, cele care lucrează în domeniul sanitar sau care au grijă de persoane expuse unui risc crescut de a se îmbolnăvi (sugari, copii, femei însărcinate), persoanele nevaccinate (***, Whooping cough, ***).

Care sunt semnele și simptomele?

Boala debutează cu simptome similare altor infecții comune ale tractului respirator superior (faza catarală): stare de oboseală, rinoree, nas înfundat, ușoară tuse ce crește treptat în intensitate și frecvență, febră ușoară, înroșirea conjunctivei, apnee (la sugari). Poate dura aproximativ 1-2 săptămâni. (***, 2024)

Urmează apoi faza paroxistică (de manifestare), caracterizată prin accese numeroase, violente și rapide de tuse, urmate de un inspir zgomotos și prelungit (datorate acumulării de mucus în interiorul căilor respiratorii). Tusea este declanșată frecvent de frig, zgomote puternice și apare de multe ori în timpul nopții (în medie 15 atacuri/24 de ore, care scad treptat după 2-3 săptămâni). Poate duce la cianozarea tegumentelor (în special la bebeluși și copii), vărsături post-tuse, dificultăți în respirație. De asemenea, apare și diaforeza (transpirație abundentă) și extenuarea. (***, 2024)

Este posibil ca unele persoane să nu manifeste acel șuierat caracteristic, iar sugarii chiar să nu tușească deloc.

Etapa finală este cea de convalescență (de recuperare) ce poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni. Se manifestă prin existența unei tuse reziduale, nu la fel de pronunțată, care dispare în 2 până la 3 săptămâni. Poate să reapară în cazul unei infecții respiratorii ulterioare. (***, 2024)

Toate simptomele sunt mult mai pronunțate în cazul bebelușilor și copiilor nevaccinați, iar etapa de convalescență este mai lungă în cazul lor, putând să apară simptome atipice precum: apnee sau tahipnee, tuse exacerbată pe timpul nopții, șuierat, convulsii, epistaxis, cianoză, bradicardită episodică, ocazional stări febrile. Unele persoane prezintă simptome moderate, mai ales dacă au fost vaccinate.  (***, 2024)

Când mergem la medic?

Atunci când tusea durează mai mult de o săptămână, apar dificultăți semnificative de respirație (dispnee sau apnee) și zgomotul caracteristic de la inspir, cianoză, vărsături, convulsii, semne de deshidratare (gură uscată, sete excesivă, oboseală, urinare mai puțină, slăbiciune musculară, durere de cap, amețeli) trebuie mers de urgență la medic pentru o diagnosticare corectă (***, 2024)
. În cazul copiilor mai mici, semnele deshidratării sunt: gura uscată și lipicioasă, lacrimi puține sau absența lor atunci când plâng, somnolență și oboseală, sete, urinare redusă (mai putine scutece ude decat de obicei), slăbiciune musculară, cefalee, amețeală (senzație de “cap ușor”). (Durani, 2023)

Ce investigații sunt necesare pentru a pune diagnosticul?

Diagnosticarea precoce ajută la prevenirea răspândirii infecției și agravării simptomelor până la complicații. Se stabilește pe baza anamnezei și examenelor de laborator (cultură nazofaringiană și PCR) (Lauria & Zabbo, 2022) . Diagnosticul diferenţial se face cu gripa, paragripa, adenovirozele și infecţia cu RS-virus. (***, 2021)

Complicațiile tusei convulsive

Printre complicații se numără: anorexie, deshidratare, dificultate de somn, epistaxis, hernie, otită medie, sincopă, pierdere în greutate, incontinență urinară. În cazurile severe pot să apară: apnee, encefalopatie, pneumonie, pneumotorax, prolaps rectal, hipertensiune pulmonară refractară (la sugari), fracturi ale coastelor, convulsii, hematoame subdurale și chiar moartea. (***, 2024)

Cei mai frecvenți agenți patogeni care pot duce la o suprainfecție bacteriană sunt Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Haemophilus influenzae, Staphylococcus aureus, dar și Virusul respirator sincițial, Cytomegalovirusul și Adenovirusul. (Lauria & Zabbo, 2022)

Tratamentul tusei convulsive

Dacă infecția este diagnosticată devreme, antibioticele sunt de un real ajutor, reducând considerabil simptomele, în special tusea. De asemenea, previne transmiterea infecției mai departe. Consultați medicul pentru a primi tratamentul corect.

Trebuie evitată administrarea antitusivelor sau expectorantelor (nu ajută în acest caz și pot determina apariția unor efecte adverse, mai ales la sugari și copii mici), iar dacă tusea este atât de puternică încât nu vă puteți hidrata suficient, poate să apară deshidratarea. În acest caz, contactați de urgență medicul pentru că, mai mult ca sigur, va fi nevoie de administrarea intravenoasă a lichidelor.

Odihniți-vă mult, adoptați un regim alimentar sănătos, bogat în vitamine, mâncați mese mici și dese (pentru a preveni vărsăturile), hidratați-vă suficient (apă plată, sucuri, ceaiuri etc), păstrați un aer curat și umed în casă (pentru a atenua și evita accesele de tuse cauzate de praf, fum sau alți iritanți) și evitați fumatul (Mitchell, 2024). În cazul bebelușilor bolnavi care sunt hrăniți cu lapte matern, alăptarea nu trebuie întreruptă și trebuie făcută la cerere pentru a-i menține hidratați. De asemenea, continuați să le oferiți formulă celor care sunt hrăniți cu lapte praf.

Pentru scăderea temperaturii administrați numai la recomandarea medicului antipiretice precum paracetamol sau ibuprofen și niciodată aspirină copiilor sub 16 ani.

În cazul bebelușilor este posibil să fiți nevoiți să aspirați mucusul din nas. Aproape o treime dintre bebelușii mai mici de 1 an necesită internare în spital (unde pot primi tratament intravenos și oxigen în caz de nevoie).

Cum prevenim îmbolnăvirea?

Vaccinarea este metoda principală de prevenție. În România, conform planului național de imunizare al copiilor, se administrează gratuit la medicul de familie 3 doze de vaccin hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep B la 2, 4 și 11 luni) care protejează împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomelitei, infecției cu Haemophilus influenzae tip B și hepatitei virale tip B. La 6 ani se administrează o doză de vaccin tetravalent (DTPa-VPI)  și la 14 ani, vaccinul trivalent diftero-tetano-pertussis acelular (dTpa) pentru adulți. (Institutul Național de Sănătate Publică, 2024)

Vaccinul poate fi administrat și femeilor însărcinate în timpul celui de-al treilea trimestru, fără a afecta fătul. DTaP este aprobat în ultimele 3 luni de sarcină pentru a preveni îmbolnăvirea sugarilor sub 2 luni. (Lauria & Zabbo, 2022)

Dobândirea anticorpilor antipertussis pe cale naturală (post-infecție) sau artificială (post-vaccinare), nu conferă imunitate de lungă durată, ci poate dura între 4 și 20 de ani (post-infecție) și 4-12 ani (post-vaccinare), în funcție de organismul fiecăruia. (Wendelboe, Van Rie, Salmaso, & Englund, 2005) Fiindcă imunizarea prin vaccinare nu este permanentă, Institutul Național de Sănătate Publică recomandă rapelul la 10 ani. (Institutul Naţional de Sănătate Publică, 2024)

Vaccinurile împotriva tusei convulsive funcționează, dar nu sunt 100% eficiente. Unele persoane vaccinate se pot îmbolnăvi, dar simptomele vor fi mai ușoare.

Cum colectivitatea este locul unde au loc cele mai multe îmbolnăviri, trebuie luate anumite măsuri de igienă personală și a suprafețelor atinse de persoanele bolnave:

• Igiena mâinilor: mâinile trebuie spălate frecvent (minim 20 de secunde) și/sau dezinfectate cu soluții pe bază de alcool (înainte de masă, după utilizarea toaletei, după tuse/strănut și ori de câte ori este necesar);
• Igiena respiratorie: strănutați/tușiți în șervețel de unică folosință pe care să îl aruncați imediat la gunoi, apoi spălați-vă/dezinfectați-vă mâinile; dacă nu aveți șervețel, strănutați/tușiți la nivelul cotului îndoit, nu în palmă;
• Igiena camerelor: acestea vor fi aerisite (cel puțin 10 minute), iar suprafețele vor fi curățate și dezinfectate;
• Se vor evita schimburile de obiecte personale și atingerea ochilor, a nasului și a gurii cu mâinile murdare;
• În caz de îmbolnăvire se va amâna intrarea din nou în colectivitate (de obicei 5 zile de la începerea administrării antibioticelor și 3 săptămâni după apariția simptomelor în cazul în care nu au fost administrate antibiotice)

În ciuda disponibilității vaccinurilor eficiente, tusea convulsivă rămâne o provocare de sănătate publică. Cunoașterea simptomatologiei și a strategiilor de tratament și prevenție sunt esențiale pentru controlul și stoparea răspândirii infecției.

Bibliografie

***. (***). Retrieved from https://www.healthdirect.gov.au/whooping-cough

***. (2021). Retrieved from https://bioclinica.ro/blog/boli-infectioase/tusea-convulsiva-pertussis-transmitere-simptome-diagnostic-tratament-vaccin#complicatii

***. (2022). Retrieved from https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/whooping-cough/symptoms-causes/syc-20378973

***. (2023). Retrieved from https://www.health.ny.gov/publications/2171/

***. (2024). Retrieved from https://www.cdc.gov/pertussis/hcp/clinical-overview/index.html

***. (2024). Retrieved from https://www.cdc.gov/pertussis/hcp/clinical-overview/index.html

***. (2024). Retrieved from https://www.nhsinform.scot/illnesses-and-conditions/infections-and-poisoning/whooping-cough/

***. (2024). Retrieved from chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://www.ecdc.europa.eu/sites/default/files/documents/Increase%20in%20pertussis%20cases%20in%20the%20EU-EEA%20-%20May%202024%20FINAL.pdf

Durani, Y. (2023). Retrieved from https://kidshealth.org/en/parents/whooping-cough.html

Institutul Național de Sănătate Publică. (2024). Retrieved from chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://insp.gov.ro/wp-content/uploads/2024/04/Calendar-National-VACCINARE-2024.pdf

Institutul Naţional de Sănătate Publică. (2024). Retrieved from https://insp.gov.ro/2024/05/14/comunicat-privind-cresterea-incidentei-tusei-convulsive-in-romania-si-recomandari-de-sanatate-publica/

Lauria, A. M., & Zabbo, C. P. (2022). Pertussis. StatPearls Publishing. Retrieved from https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519008/

Mitchell, K. (2024). Retrieved from https://www.webmd.com/children/whooping-cough-symptoms-treatment

Wendelboe, A. M., Van Rie, A., Salmaso, S., & Englund, J. A. (2005). Duration of Immunity Against Pertussis After Natural Infection or Vaccination. The Pediatric Infectious Disease Journal. Retrieved from https://journals.lww.com/pidj/fulltext/2005/05001/duration_of_immunity_against_pertussis_after.11.as

Zingman, B., Brennan, D., & Wojcik, S. (***). Retrieved from https://www.urmc.rochester.edu/encyclopedia/content.aspx?contenttypeid=90&contentid=P02533