Varicela este o boală infecțioasă, extrem de contagioasă, determinată de virusul varicelo-zosterian (VZV) și se manifestă printr-o erupție veziculară în valuri succesive, adesea însoțită de episoade de febră, dureri de cap, dureri musculare și/sau secreții nazale.

Aceasta este cunoscută și sub denumirea de vărsat de vânt și este specifică perioadei copilăriei, însă poate afecta și adulți care nu au trecut prin boală sau nu au fost imunizați prin vaccin.

Aceasta se transmite prin tuse și strănut și prin contact direct cu leziunile cutanate. Riscul de transmitere a varicelei în rândul copiilor de vârstă școlară, al studenților și al studenților din alte instituții de învățământ postliceal poate fi ridicat din cauza probabilității de contact între persoane în acest mediu.

Adulții prezintă un risc mai mare de complicații severe, în comparație cu copiii. Varicela poate duce inclusiv la o infecție bacteriană la nivelul pielii, poate afecta sistemul nervos sau poate conduce la pneumonie variceloasă, în cazul în care nu este tratată în mod corespunzător.

Mod de transmitere

Transmiterea bolii se face pe cale respiratorie, prin aerosoli, prin intrarea în contact cu persoana care are varicelă sau prin atingerea secrețiilor nazofaringiene ale unei persoane infectate.

Copiii pot răspândi virusul cu o zi înainte de a prezenta semne de boală și până la aproximativ cinci zile de la apariția erupției cutanate.

În cele mai multe cazuri, trecerea prin boală asigură imunizarea permanentă. Cu toate acestea, boala poate recidiva, în ciuda imunizării anterioare, chiar și după mai mulți ani, sub forma unei afecțiuni numită zona zoster, marcată de o erupție cutanată cu vezicule.

Simptome

Simptomele apar între 10 și 21 de zile după intrarea în contact cu o persoană infectată. Perioada de recuperare este de aproximativ 2 săptămâni.

Majoritatea persoanelor infectate, dar nu toate, trec prin episoade de febră (între 38 – 39,4 °C) care se instalează înainte sau în momentul apariției erupției cutanate (bășici care provoacă mâncărimi pe corp).

Printre simptomele comune se numără starea de indispoziție, oboseală, starea de rău, apetitul scăzut sau absent, dureri de cap, gât inflamat.

În formele severe ale varicelei regăsim: hipertermie, cefalee, vomă repetată, convulsii, erupții cutanate abundente cu caracter hemoragic, gangrenos.

Erupția poate debuta mai întâi pe față și pe piept, iar apoi se poate răspândi pe întreg corpul, inclusiv în interiorul cavității bucale, pe pleoape, scalp sau în zone genitale. Pentru o perioadă de 5-7 zile vor apărea constant pete roșii (macule) care se transformă treptat în vezicule cu lichid, iar apoi în cruste.

Diagnostic

Diagnosticarea corectă implică o examinare fizică de către un medic, în urma căreia se poate extrage lichidul sau o parte din țesutul din vezicule. De asemenea, în cazul în care medicul are anumite suspiciuni, acesta poate solicita teste de laborator (teste de sânge sau probe extrase din leziuni).

Tratament

Tratamentul varicelei implică administrarea unor medicamente pentru combaterea febrei și calmarea mâncărimilor. Pe toată durata bolii este obligatorie izolarea completă a persoanei infectate timp de cel puțin 6 zile de la apariția erupției, pentru evitarea transmiterii comunitare.

Formele severe ale bolii pot necesita spitalizarea pacientului sau administrarea unui tratament prescris de medic.

Vizita la medic este recomandată în special persoanelor care nu au mai trecut prin boală, gravidelor, persoanelor cu un sistem imun scăzut, pacienților infectați cu HIV/SIDA sau care suferă de cancer, persoanelor care au suferit un transplant sau celor aflate sub tratament chimioterapeutic. De asemenea, în cazul în care simptomele severe nu se ameliorează este necesară examinarea fizică de către un medic.

Tratamentul constă într-un regim alimentar echilibrat, cu recomandarea consumului de lichide (ceaiuri, apă, supe, sucuri naturale de fructe) pentru a asigura hidratarea pacientului; administrarea antiinflamatoarelor (ibuprofen, paracetamol, algocalmin) pentru domolirea febrei; dușuri fără utilizarea bureților, periilor sau altor obiecte abrazive, pentru a evita ruperea veziculelor. În cazul infecțiilor, medicul poate recomanda antibiotice. Nu se recomandă administrarea antibioticelor fără prescripția medicului, deoarece acestea pot agrava infecția.

Pentru ameliorarea mâncărimilor pot fi aplicate loțiuni mentolate, albastru de metilen sau comprese reci.

Pentru a reduce riscul de cicatrizare a leziunilor se recomandă evitarea scărpinării zonelor cu mâncărimi.

Prevenție

Boala poate fi prevenită cu ajutorul vaccinării.

Centrul National de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT) recomandă două doze de vaccin împotriva varicelei pentru copii (cu vârsta începând de la 9 luni), adolescenți și adulți care nu au trecut niciodată prin boală.

Administrarea celei de-a doua doze trebuie realizată la cel puțin 6 săptămâni după prima doză, dar nu la mai puțin de 4 săptămâni.

Referințe
https://www.cnscbt.ro/index.php/informatii-utile/817-informatii-utile-despre-varicela/file
https://crdm.md/images/ups/protocol/Varicela_la_copil.pdf
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/ce-trebuie-sa-stii-despre-varicela-una-dintre-cele-mai-frecvente-boli-ale
https://www.sensiblu.com/articole/varsat-de-vant-varicela
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4017-chickenpox
https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/varicela-transmitere-tratament-cauze-simptome-vaccin
https://www.sfatulmedicului.ro/Varicela-si-zona-zoster/varicela_633