Variola maimuței este o zoonoză virală (un virus transmis la om de la animale), având simptome similare cu cele observate în trecut la pacienții cu variolă, deși este mai puțin severă din punct de vedere clinic.

Virusul aparține genului Orthopoxvirus. Printre bolile asociate cu acest gen se numără și variola, variola taurinelor (variola vacii), variola calului și variola cămilei.

Rezervorul natural al variolei maimuței rămâne necunoscut. Cu toate acestea, rozătoarele africane și maimuțele pot găzdui virusul și pot infecta oamenii. În Africa, s-a demonstrat că acest virus poate provoca moartea la 1 din 10 persoane care contactează boala.

Variola maimuțelor a fost descoperită pentru prima dată în 1958, când două focare au apărut în colonii de maimuțe ținute pentru cercetare. Primul caz uman de variolă a maimuțelor a fost înregistrat în 1970 în Republica Democrată Congo, în timpul unei perioade de intensificare a eforturilor de eliminare a variolei. De atunci, variola maimuței a fost raportată la persoane din alte câteva țări din Africa Centrală și de Vest: Camerun, Republica Centrafricană, Coasta de Fildeș, Republica Democratică Congo, Gabon, Liberia, Nigeria, Republica Congo și Sierra Leone. Majoritatea infecțiilor se înregistrează în Republica Democrată Congo.

În 2022 au fost raportate mai multe focare endemice pe teritoriul Europei, în special în Marea Britanie. Ulterior au fost confirmate cazuri și în Spania, Portugalia, Germania, dar și în România.

Au fost raportate cazuri și în Canada, Statele Unite, Emiratele Arabe Unite și Australia.

Conform datelor, majoritatea pacienților infectați fac parte din comunitatea LGBTQ, dar acesta nu este o afecțiuni specifică acestei minorități, iar orice persoană poate contacta virusul.

Mod de transmitere

Transmiterea are loc atunci când o persoană intră în contact cu virusul de la un animal, de la un om sau de la materiale contaminate cu virusul.

În cazul animalelor, virus este contactat în urma unei mușcături, prin atingerea pielii, leziunilor sau fluidelor, sau prin consumul de carne preparat necorespunzător.

Virusul se transmite de la om la om prin contact sexual sau prin picături de salivă expectorate prin strănut sau tuse, dar și prin alte fluide fluide (spermă, secreții vaginale, salivă, sânge, spută, lichidul de la nivelul leziunilor cutanate).

Virusul pătrunde în organism prin pielea lezată (chiar dacă nu este vizibilă) sau prin tractul respirator (ochi, nas sau gură).

Oricine are contact apropiat cu un caz de variola maimuței se poate infecta. Virusul nu se răspândește cu ușurință interuman, ci necesită un contact direct. Orice persoană care prezintă o erupție cutanată neobișnuită trebuie să se adreseze medicului.

Simptome

La om, simptomele variolei maimuței sunt similare, dar mai ușoare decât cele ale variolei. Variola maimuței debutează prin febră, dureri de cap, dureri musculare, ganglioni limfatici umflați, frisoane și oboseală.

Perioada de incubație pentru variola maimuței este, de obicei, de 7-14 zile. În decurs de 1 până la 3 zile (uneori mai mult) de la apariția febrei, individul infectat dezvoltă o erupție cutanată care pornește adesea de la nivelul feței și se răspândește apoi pe toate părțile corpului. Boala durează de obicei 2-4 săptămâni.

Simptomele pot fi ușoare sau severe, iar leziunile pot fi foarte pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupții cutanate veziculoase pe întreg corpul sau leziuni concentrate pe orice parte a corpului.

Boala se poate fi mai severă în cazul copiilor de vârste mici, a femeilor însărcinate sau a persoanelor cu boli cronice, al căror organism nu produce o reacție imunitară adecvată.

Majoritatea cazurilor care s-au prezentat recent în clinicile de sănătate sexuală din Europa au prezentat erupții cutanate și leziuni la nivelul organelor genitale și anusului. Erupția cutanată sau leziunile ano-genitale pot fi însoțite de febră, durere în gât, ganglioni limfatici măriți de volum, precum și de leziuni la nivelul gurii și ochilor.

Boala este adesea auto-limitantă, cu simptome ce dispar spontan într-un interval de 14- 21 de zile de la debut.

Diagnostic

Diagnosticarea se face cu ajutorul testelor RT-PCR pentru detectarea genomului ADN al MPXV în cruste sau leziuni cutanate cu lichid (vezicule, pustule). Manipularea probelor se face doar într-un Cabinet de siguranță biologică (BSC) de Clasa II pentru reducerea riscului de expunere.

Tratament

În prezent, nu există un tratament sigur și dovedit pentru infecția cu virusul monkeypox. Majoritatea pacienților se recuperează în câteva săptămâni, fără tratament.

În urma diagnosticului, medicul vă va monitoriza starea și va încerca să vă amelioreze simptomele, să prevină deshidratarea și să vă administreze antibiotice pentru a trata infecțiile bacteriene secundare, dacă acestea apar.

În prezent, nu există un tratament antiviral aprobat pentru variola maimuței. Medicamentele antivirale pot ajuta, dar nu a fost dovedită eficacitatea acestora ca tratament pentru variola maimuței. Mai multe antivirale experimentale cu activitate împotriva variolei maimuței sunt disponibile, dar numai ca parte a unui studiu de cercetare.

Prevenție

Infecția cu variola maimuței poate fi prevenită prin:

• evitarea contactului apropiat, piele pe piele
• evitarea contactului cu animale care ar putea găzdui virusul (inclusiv animale bolnave sau care au fost găsite moarte în zonele de risc)
• evitarea contactului cu materialele și suprafețele atinse de un pacient bolnav
• izolarea pacienților infectați
• spălarea mâinilor cu apă și săpun sau utilizarea unui dezinfectant pentru mâini pe bază de alcool după contactul cu animale sau oameni infectați

Este important ca orice persoană cu suspiciune de variola maimuței (monkeypox) să fie izolată, iar cei care o îngrijesc să utilizeze măsuri de protecție personală adecvate.

Există un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variolei maimuței, JYNNEOSTM, dar și vaccinul tradițional împotriva variolei umane oferă, de asemenea, protecție. Cu toate acestea, aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă.

Referințe
https://www.nfid.org/infectious-diseases/monkeypox/
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/variola-maimutelor-o-noua-amenintare-pentru-sanatate
https://www.sfatulmedicului.ro/Infectii-cu-streptococi–stafilococi-si-alte-bacterii/cum-se-transmite-variola-maimuteii_19385
https://insp.gov.ro/wp-content/uploads/2022/05/Intrebari-si-raspunsuri-despre-variola-maimutei-Monkeypox-.pdf
https://cantacuzino.mapn.ro/pages/variola-maimutei
https://www.unicef.org/romania/ro/pove%C8%99ti/ce-%C8%99tim-despre-variola-maimu%C8%9Bei-simptome-%C8%99i-mod-de-transmitere
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22371-monkeypox
https://www.nhs.uk/conditions/monkeypox/