Virusul sincițial respirator (VSR) este un virus comun care poate afecta persoane de toate vârstele, deși infecția este mai frecventă în rândul copiilor și al sugarilor.

Studiile indică faptul că aproape toți copiii vor fi trecut printr-o infecție cu virusul sincițial respirator până la vârsta de 2 ani. Chiar dacă virusul sincițial respirator este adesea asociat cu simptome ușoare, asemănătoare răcelii, aceasta poate duce la complicații severe.

În timp ce anumite grupuri, inclusiv copiii prematuri și foarte mici (sub 6 luni), persoanele cu boli cronice de inimă sau pulmonare, persoanele imunocompromise și adulții în vârstă (65+), prezintă un risc crescut de boală severă, potențialul de complicații grave este o preocupare pentru toate grupele de vârstă.

Mod de transmitere

Virusul sincițial respirator se transmite de la o persoană la alta prin contactul direct cu un bolnav, prin intermediul secrețiilor provenite din tuse și strănut sau prin atingerea unor obiecte comune, cum ar fi jucării sau mânere de ușă, care au virusul pe ele.

Virusul sincițial respirator poate supraviețui timp de mai multe ore pe suprafețe dure (mese sau balustrade). De obicei, virusul trăiește pe suprafețe moi (șervețelele, mâini) pentru perioade mai scurte de timp. Copiii sunt adesea expuși la RSV în cazul în care frecventează o colectivitate (crește, grădinițe, școli, locuri de joacă). Aceștia pot transmite apoi virusul altor membri ai familiei.

Simptome virusul sincițial respirator

La fel ca și alte virusuri respiratorii, cum ar fi gripa sau COVID-19, simptomele infecției cu VSR includ, de obicei, secreții nazale, tuse, strănut, febră, scăderea apetitului și respirație șuierătoare.

Simptomele apar, de obicei, în etape. La sugari singurele simptome pot fi iritabilitatea, scăderea activității și dificultățile de respirație. VSR este cea mai frecventă cauză a bronșiolitei (inflamarea căilor respiratorii mici din plămâni) la copiii mai mici de 1 an.

Este nevoie de 2 până la 8 zile de la momentul expunerii pentru ca cineva să prezinte simptome. Recuperarea durează de obicei între 1 și 2 săptămâni. Cu toate acestea unii sugari și persoanele cu un sistem imunitar slăbit pot continua să răspândească virusul chiar și după ce nu mai prezintă simptome, chiar și până la 4 săptămâni.

Diagnostic virusul sincițial respirator

Având în vedere similitudinile simptomelor și co-circulația cu alte infecții virale, singura modalitate de a determina dacă cineva are o infecție cu VSR este prin teste clinice de laborator.

Virusul sincițial respirator (VSR) este diagnosticat prin analize de sânge sau prin analize ale mucusului din căile respiratorii sau din pasajele nazale.

Tratament

Tratamentul este simptomatic, fiind administrate medicamente pentru ameliorarea febrei și durerilor apărute. Se recomandă un consum ridicat de lichide (apă, supe, ciorbe, sucuri din fructe naturale).

În cazul febrei se poate recomanda administrarea de paracetamol, dar este interzisă administrarea de aspirină copiilor sub 12 ani. Antibioticele nu funcționează împotriva VSR.

Este posibil ca unii copii mici care dezvoltă bronșiolită să aibă nevoie de spitalizare pentru a primi tratament cu oxigen. Atunci când copilul nu poate consuma lichide din cauza respirației rapide, medicii îi vor administra lichidele intravenos pentru a evita o posibilă deshidratare. În rare ocazii, bebelușii infectați vor avea nevoie de un aparat respirator pentru a-i ajuta să respire. Doar aproximativ 3% dintre copiii cu VSR necesită o internare în spital. Majoritatea copiilor vor fi externați după două sau trei zile.

Prevenție

Cele mai bune modalități de a preveni răspândirea VSR includ:

• acoperirea nasului și a gurii în timpul strănutului sau tusei
• spălarea constantă pe mâini cu apă și săpun timp de cel puțin 20 de secunde
• evitarea contactul apropiat, cum ar fi sărutul, strângerea mâinilor și folosirea la comun a paharelor și ustensilelor
• curățarea suprafețelor atinse frecvent (cum ar fi mânerele ușilor sau mesele)

Un medicament antiviral numit palivizumab este disponibil pentru a preveni îmbolnăvirea severă în cazul copiilor care prezintă un risc ridicat de contactare a bolii. Cu toate acestea, utilizarea palivizumabului este limitată, deoarece poate fi utilizat doar la anumiți copii considerați cu risc ridicat de complicații (născuți prematur sau cu boli cardiace congenitale sau boli pulmonare cronice). Doza recomandată de palivizumab este de 15 mg/kg, administrată o dată pe lună în timpul perioadelor preconizate ca fiind cu risc privind prezența VSR în comunitate.

Palivizumab nu ajută la vindecarea sau tratarea copiilor care suferă deja de VSR și nu poate preveni în totalitate infecția cu VSR.

Referințe
https://www.healthline.com/health/respiratory-syncytial-virus-rsv
https://www.lung.org/lung-health-diseases/lung-disease-lookup/rsv/learn-about-rsv
https://www.niaid.nih.gov/diseases-conditions/respiratory-syncytial-virus-rsv
https://www.healthdirect.gov.au/respiratory-syncytial-virus-rsv
https://www.ema.europa.eu/en/documents/product-information/synagis-epar-product-information_ro.pdf