Săpunurile și detergenții sunt produse comune alcătuite dintr-un amestec de compuși chimici, fiind utilizați ca agenți de curățare. Un săpun este fie sare de sodiu, fie sare de potasiu a diferitelor combinații de acizi grași care posedă acțiune de curățare în contactul cu apa. Pe de altă parte, un detergent este o soluție mult mai potrivită atunci când vine vorba de scopuri de curățare, deoarece compoziția acestuia nu este afectată de duritatea apei.
Cuprins
- Scurtă istorie a tehnicilor de producere a săpunului și detergenților
- Ce este pudra de detergent?
- Avantajele detergentului în pudră
- Din ce este fabricat?
- Care este pH-ul detergentului pulbere?
- Implicații pentru mediu
- Controlul calității pentru o fabrica de detergent
1. Scurtă istorie a tehnicilor de producere a săpunului și detergenților
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fabricat săpun pentru igiena personală și pentru curățarea rufelor. Chiar și astăzi, diferența dintre săpun și detergent pudră este strictă, dar nu uriașă.
Metodele tradiționale pentru producerea săpunului includeau în mod obișnuit fierberea grăsimilor și a cenușii. Producția modernă, deși mult îmbunătățită, se bazează pe aceleași proprietăți esențiale.
În timp ce detergentul pudră este uscat și îmbunătățit cu o serie de aditivi tehnologic avansați, producția sa se bazează încă, din punct de vedere tehnic, pe acizi grași și leșie.
Primele săpunuri au fost fabricate în antichitate printr-o varietate de metode. Arheologii care au excavat situri din vechiul Babilon au găsit dovezi care indică faptul că astfel de săpunuri erau folosite încă din anul 2800 î.Hr. În secolul al II-lea d.Hr., romanii fabricau în mod regulat săpun, pe care probabil că începuseră să îl producă și mai devreme.
În Europa, utilizarea săpunului a scăzut în timpul Evului Mediu. Cu toate acestea, până în secolul al XV-lea, utilizarea și fabricarea sa au fost reluate, iar un săpun pe bază de ulei de măsline produs în Castilia, Spania, era vândut în multe părți ale lumii cunoscute. Săpunul de Castilia, care este disponibil și astăzi, și-a păstrat reputația de produs de înaltă calitate.
2. Ce este pudra de detergent?
Prin definiție, este un săpun sub formă de pudră care se folosește pentru a spăla hainele, cearșafurile, prosoapele și țesăturile în general. Poate fi folosit într-o mașină de spălat sau pentru spălare manuală.
Detergentul în pudră este una dintre cele mai tradiționale soluții de spălare, cu două avantaje cheie: accesibilitate și putere împotriva petelor.
Aceste avantaje, printre altele, conduc la popularitatea reînviată a detergentului pudră la nivel mondial, în timp ce accesibilitatea acestuia îl face un produs de piață deosebit de convenabil pentru țările în curs de dezvoltare.
Este detergentul pudră același lucru cu cel pulbere?
Detergentul pudră este un termen larg care cuprinde toate tipurile de săpun fabricate sub formă de pulbere.
Cu toate acestea, este utilizat în mod obișnuit ca sinonim pentru detergentul de rufe. În timp ce majoritatea formulelor sunt potrivite atât pentru spălarea la mașină, cât și pentru spălarea manuală, unele produse sunt destinate unei utilizări specifice. Orice fabrica are procese special configurate pentru producția diferitelor tipuri de detergent.
3. Avantajele detergentului în pudră
Detergentul pudră este utilizat pentru îndepărtarea petelor, de obicei de pe diferite tipuri de țesături. Este o opțiune populară și accesibilă pentru curățarea țesăturilor, disponibilă în ambalaje reciclabile și ecologice, cum ar fi cutiile de carton.
- Accesibilitate
- Ambalaje reciclabile
- Excelent pentru îndepărtarea petelor grele
- Proprietăți de strălucire și de albire
- Ingrediente opționale specifice, cum ar fi înălbitorul cu oxigen
Dezavantajele:
- Dozarea poate fi complicată
- Formulele de calitate inferioară pot lăsa reziduuri sau se pot dizolva doar parțial la temperaturi scăzute
- Ambalajul este sensibil la apă și la rupere
- Nu este cea mai bună soluție pentru tratarea prealabilă a petelor. Din ce este fabricat?
Deși oamenii se referă în mod obișnuit la detergentul de rufe ca fiind “săpun”, acesta este de fapt o combinație sintetică care funcționează la fel ca săpunul, cu anumite îmbunătățiri majore. Săpunul curăță deoarece fiecare moleculă din compoziția sa este formată dintr-un lanț de hidrocarburi și o grupare carboxilică (acizi grași) care îndeplinesc două funcții importante.
Capătul carboxilat al moleculei de săpun este hidrofil, ceea ce înseamnă că este atras de apă, în timp ce capătul hidrocarbonat al moleculei este atât hidrofob (respins de apă), cât și atras de uleiul și grăsimea din murdărie. În timp ce capătul hidrofob al moleculei de săpun se atașează de murdărie, capătul hidrofil se atașează de apă. Murdăria atașată de capătul carboxilat al moleculei este antrenată chimic departe de hainele care sunt curățate și în apa de spălare. Agitarea și clătirea corespunzătoare a hainelor contribuie la continuarea procesului de curățare.
Dificultatea majoră a utilizării săpunului pentru curățarea rufelor apare atunci când acesta este utilizat în apa dură – apă bogată în minerale naturale precum calciu, magneziu, fier și mangan. Atunci când aceste substanțe chimice reacționează cu săpunul, ele formează un cheag insolubil numit precipitat. Greu de clătit, precipitatul lasă depuneri vizibile pe haine și face ca țesătura să fie rigidă. Chiar și apa care nu este deosebit de dură va produce în cele din urmă precipitați într-o perioadă de timp.
(Sursa)
În timp ce hidrocarburile utilizate în săpun provin, în general, din plante sau animale, cele utilizate în detergent pot fi derivate din petrol brut. Adăugarea de acid sulfuric la hidrocarbura prelucrată produce o moleculă similară cu acizii grași din săpun. Adăugarea unui alcalin la amestec creează o moleculă de agent tensioactiv.
În metoda de fabricare a detergentului pudră pentru rufe prin amestecare, ingredientele – tensioactiv, agenți de construcție, agenți antidepunere și parfumuri – sunt pur și simplu amestecate într-un mixer, eliberate pe o bandă transportoare și ambalate corespunzător. Această metodă este preferată de companii mai mici, de tip fabrica de detergent.
Pe lângă un agent tensioactiv, detergentul modern conține mai multe alte ingrediente. Printre cele mai semnificative se numără agenții de construcție, substanțe chimice care au mai multe scopuri. Cel mai important, ele sporesc eficiența agentului tensioactiv. De asemenea, aceștia sechestrează mineralele din apa dură, ceea ce înseamnă că le mențin în soluție, împiedicând precipitarea lor. În plus, agenții de consolidare pot emulsiona uleiul și grăsimea în globule mici care pot fi spălate.
Unele, cum ar fi silicatul de sodiu, inhibă coroziunea și ajută la asigurarea faptului că un detergent nu va deteriora mașina de spălat. Alți aditivi contribuie la echilibrul chimic al apei de spălat, asigurându-se că aceasta conduce la o spălare eficientă.
Detergenții moderni au adăugate alte câteva ingrediente, inclusiv agenți antiredepunere, substanțe chimice care ajută la împiedicarea depunerii murdăriei pe hainele spălate. Agenții de albire fluorescentă sunt, de asemenea, obișnuiți. Prin transformarea luminii ultraviolete invizibile în lumină albastră vizibilă, aceștia ajută la menținerea luminozității sau a albului.
Înălbitorii cu oxigen, cum ar fi perboratul de sodiu, îmbunătățesc eficiența amestecului, în special în cazul produselor cu conținut scăzut de fosfați sau fără fosfați, ajutând totodată la îndepărtarea anumitor tipuri de pete. Ajutoarele de procesare, cum ar fi sulfatul de sodiu, sunt, de asemenea, utilizate pentru a preveni aglomerarea și pentru a standardiza densitatea produsului.
Enzimele și parfumurile se găsesc, de asemenea, într-un detergent comercial. Enzimele (un tip de proteină) descompun unele pete pentru a le face mai ușor de îndepărtat și sunt un ingredient esențial în diverse produse de preînmuiere utilizate pentru a trata hainele foarte murdare înainte de spălare.
Parfumurile sau aromele acoperă mirosul murdăriei și orice miros chimic de la detergentul propriu-zis. Agenții de control al spumei au, de asemenea, un rol în detergenți – prea multă spumă poate cauza probleme mecanice la o mașină de spălat.
5. Care este pH-ul detergentului pulbere?
“pH” este o abreviere a cuvântului “potențial de hidrogen”, utilizat pentru a măsura aciditatea sau alcalinitatea formulei unui detergent. Acidul și bazicul formează două capete extreme ale scalei pH-ului.
Echilibrarea și perfecționarea nivelului de pH al detergentului pulbere se obține prin intermediul modificatorilor de pH.
Majoritatea detergenților lichizi, a soluțiilor de spălat vase, a săpunurilor de înfrumusețare și a produselor similare se încadrează în categoria pH-ului ușor acid sau neutru.
Este necesar pentru produsele care trebuie să fie compatibile cu nivelurile de pH ale pielii umane. Detergenții de rufe în pudră, pe de altă parte, aparțin aceluiași spectru ca și săpunurile în bară, cu un pH în intervalul alcalin.
6. Implicații de mediu
Fabricarea detergenților sub formă de pudră prezintă unele probleme de mediu specifice care nu sunt asociate cu nicio altă industrie. Printre aceste probleme se numără controlul prafului și emisiile organice volatile. Praful prezent în timpul procesului de livrare și de transfer al detergentului sub formă de pulbere în vrac reprezintă o problemă potențială pentru orice fabrica. Pentru a filtra cea mai mare parte a prafului, se folosesc cicloane uscate și umede și se monitorizează toate emisiile.
În cazul în care nivelul de praf din acestea depășește limitele acceptabile, trebuie luate măsuri de remediere corespunzătoare. Nivelurile de praf admisibile în emisii sunt sub 50-mg m -3. Turnul de uscare prin pulverizare eliberează, de asemenea, substanțe organice volatile, care pot fi reduse la minimum prin existența unor specificații stricte care să precizeze ce poate fi adăugat ca materie activă primară pentru detergenți. Trebuie să se facă verificări punctuale ale conținutului total de hidrocarburi din gazele de evacuare cu ajutorul unui detector cu ionizare de flacără. (Sursa)
7. Controlul calității pentru o fabrica de detergent
Producătorii monitorizează în mod constant calitatea detergenților și utilizează aceleași metode de testare pentru a evalua eficacitatea noilor produse. Într-una dintre metode, lumina este îndreptată spre o bucată de țesătură care a fost murdară și apoi spălată în detergentul de testare. Cantitatea de lumină reflectată, în comparație cu cantitatea reflectată de o mostră din țesătura originală, reprezintă o măsură a curățeniei. O rată de reflectare de 98% este considerată destul de bună și indică faptul că detergentul a curățat corespunzător.
O altă metodă implică arderea în laborator a unei cantități mici de material care a fost murdărit și apoi spălat. Greutatea cenușii, plus greutatea gazelor rezultate în urma arderii, dezvăluie cât de multă murdărie a rămas în țesătură după spălare. Un rezultat mult mai mare decât cel al unei probe de test curate indică faptul că o cantitate semnificativă de murdărie a fost reținută în proba spălată. În mod firesc, obiectivul este de a se apropia cât mai mult posibil de greutatea unei probe de control curate.
Pentru a face detergent lichid, pulberea uscată este pur și simplu amestecată din nou cu o soluție formată din apă și substanțe chimice cunoscute sub numele de “solubilizatori”. Aceste substanțe chimice ajută apa și detergentul să se amestece mai uniform.
Concluzie
Detergentul pudră se menține puternic pe piața detergenților. Acesta este ușor de dozat, convenabil și oferă rezultate excelente la spălare. Alegerea formulei direcționate ideale pentru nevoile personale asigură cele mai bune rezultate de spălare de fiecare dată.
Surse:
https://stppgroup.com/detergent-powder-ingredients-and-manufacturing-process/
https://www.vedantu.com/chemistry/soaps-and-detergents
