Decontaminarea este un aspect esențial în domeniul medical și nu numai. Cele două tipuri de decontaminare sunt sterilizarea și dezinfectarea. Eliminarea agenților patogeni este esențială pentru prevenirea infecțiilor. Curățarea nu este același lucru cu decontaminarea. În timp ce curățarea poate îndepărta murdăria și praful, decontaminarea reprezintă neutralizarea sau eliminarea substanțelor periculoase, a radioactivității sau a germenilor dintr-o zonă, obiect sau persoană și se realizează prin sterilizare.
Cuprins
- Ce este sterilizarea?
- Diferența dintre sterilizare, dezinfectare și curatare
- Diferite metode de sterilizare utilizate în laborator
1. Ce este sterilizarea?
Sterilizarea poate fi definită ca fiind fiind procesul de eliminare completă din punct de vedere statistic a tuturor microorganismelor, inclusiv a celor mai rezistente bacterii și spori. Este o condiție greu de realizat și greu de dovedit. Deși există multe substanțe chimice, anorganice și organice, care ucid microorganismele, este posibil ca acestea să nu fie complet eficiente și să lase reziduuri nedorite sau toxice.
Sterilizarea și dezinfecția sunt componentele de bază ale activităților de control al infecțiilor spitalicești. În fiecare zi, într-un spital se efectuează numeroase proceduri chirurgicale. Dispozitivul medical sau instrumentul chirurgical care intră în contact cu țesutul steril sau cu membrana mucoasă a pacientului în timpul diferitelor procese este asociat cu un risc crescut de introducere a agenților patogeni în corpul pacientului.
Mai mult, există posibilitatea transmiterii infecției de la pacient la pacient; de la pacient sau la personalul de îngrijire a sănătății și invers; sau din mediul înconjurător la pacient prin intermediul dispozitivelor sterilizate sau dezinfectate necorespunzător. Prin urmare, personalul medical, personalul de laborator și furnizorii de servicii medicale ar trebui să aibă cunoștințe mai bune cu privire la tehnicile de sterilizare și dezinfectare pentru a preveni răspândirea acestor agenți patogeni.
2. Diferența dintre sterilizare, dezinfectare și curatare
Sterilizarea descrie un proces care distruge sau elimină toate formele de viață microbiană și care se realizează în unitățile de îngrijire a sănătății prin metode fizice sau chimice. Aburul sub presiune, căldura uscată, gazul EtO, plasma gazoasă de peroxid de hidrogen și substanțele chimice lichide sunt principalii agenți de sterilizare utilizați în unitățile de îngrijire a sănătății.
Sterilizarea
Sterilizarea este menită să transmită un sens absolut; din păcate, însă, unii profesioniști din domeniul sănătății și literatura tehnică și comercială se referă la “dezinfecție” ca fiind “sterilizare” și la articole ca fiind “parțial sterile”. Atunci când se utilizează substanțe chimice pentru a distruge toate formele de viață microbiologică, acestea pot fi numite sterilizante chimice. Aceleași germicide utilizate pentru perioade de expunere mai scurte pot face parte, de asemenea, din procesul de dezinfecție (de exemplu, dezinfecție de nivel înalt). (Sursa)
Dezinfectarea
Dezinfectarea descrie un proces care elimină multe sau toate microorganismele patogene, cu excepția sporilor bacterieni, de pe obiectele inanimate. În mediile de îngrijire a sănătății, obiectele sunt dezinfectate de obicei prin substanțe chimice lichide sau prin pasteurizare umedă. Fiecare dintre diverșii factori care afectează eficacitatea dezinfecției poate anula sau limita eficacitatea procesului.
Factorii care influențează eficacitatea atât a dezinfecției, cât și a sterilizării includ curățarea prealabilă a obiectului; încărcătura organică și anorganică prezentă; tipul și nivelul de contaminare microbiană; concentrația și timpul de expunere la germicid; natura fizică a obiectului (de exemplu, crăpături, balamale și lumini); prezența biofilmelor; temperatura și pH-ul procesului de dezinfecție; și, în unele cazuri, umiditatea relativă a procesului de sterilizare (de exemplu, oxid de etilenă).
Spre deosebire de sterilizare, dezinfectarea nu este sporicidă. Anumiți dezinfectanți vor distruge sporii cu timpi de expunere prelungită; aceștia se numesc sterilizanți chimici. La concentrații similare, dar cu perioade de expunere mai scurte (de exemplu, 20 de minute pentru glutaraldehida 2%), aceiași dezinfectanți vor ucide toate microorganismele, cu excepția unui număr mare de spori bacterieni; aceștia se numesc dezinfectanți de nivel înalt.
Curățarea reprezintă îndepărtarea murdăriei vizibile (de exemplu, materiale organice și anorganice) de pe obiecte și suprafețe și, în mod normal, se realizează manual sau mecanic, folosind apă cu detergenți sau produse enzimatice.
Curățarea
Curățarea temeinică este esențială înainte de dezinfecția și sterilizarea de nivel înalt, deoarece materialele anorganice și organice care rămân pe suprafețele instrumentelor interferează cu eficacitatea acestor procese. Decontaminarea îndepărtează microorganismele patogene de pe obiecte, astfel încât acestea să poată fi manipulate, utilizate sau aruncate în siguranță.
Termenii cu sufixul cide sau cidal pentru acțiune ucigașă sunt, de asemenea, utilizați în mod obișnuit. De exemplu, un germicid este un agent care poate ucide microorganismele, în special organismele patogene („germeni”). Termenul de germicid include atât antisepticele, cât și dezinfectanții.
Antisepticele sunt germicide aplicate pe țesuturile vii și pe piele; dezinfectanții sunt antimicrobieni aplicați numai pe obiecte inanimate. În general, antisepticele sunt utilizate numai pe piele și nu pentru dezinfectarea suprafețelor, iar dezinfectanții nu sunt utilizați pentru antisepsia pielii, deoarece pot leza pielea și alte țesuturi. Virucidul, fungicidul, bactericidul, sporicidul și tuberculocida pot ucide tipul de microorganism identificat prin prefix. De exemplu, un bactericid este un agent care ucide bacteriile. (Sursa)
Sfatul Klintensiv: Alegerea corectă a produselor pentru dezinfectare, sterilizare și curățare este esențială. De asemenea, pentru igiena în spațiile sanitare recomandăm doar folosirea de produse profesionale, special concepute pentru domeniul sanitar.
3. Diferite metode de sterilizare utilizate în laborator
În mediile de laborator, importanța sterilizării nu poate fi supraestimată. Sterilizarea este procesul de eliminare sau de distrugere a tuturor formelor de viață microbiană, inclusiv a bacteriilor, virușilor, sporilor și ciupercilor, de pe o suprafață sau dintr-un mediu. Metodele de sterilizare în laborator sunt esențiale pentru a asigura acuratețea și fiabilitatea experimentelor, precum și pentru a menține un mediu de lucru sigur.
Sterilizarea în laborator poate fi realizată printr-o combinație de căldură, substanțe chimice, iradiere, presiune ridicată și filtrare, cum ar fi aburul sub presiune, căldura uscată, radiațiile ultraviolete, sterilizatorii cu vapori de gaz, dioxidul de clor gazos etc. Tehnicile eficiente de sterilizare sunt esențiale pentru a lucra într-un laborator, iar neglijarea acestora ar putea duce la consecințe grave, putând chiar costa o viață.
Așadar, care sunt cele mai frecvent utilizate metode de sterilizare în laborator și cum funcționează acestea?
Sterilizare prin încălzire
Aceasta este cea mai comună metodă de sterilizare. Căldura este folosită pentru a ucide microbii. Gradul de sterilizare este afectat de temperatura căldurii și de durata încălzirii. Pe baza tipului de căldură utilizat, metodele prin căldură sunt clasificate în:
- Sterilizarea cu căldură umedă/cu abur. În majoritatea laboratoarelor, aceasta este o metodă utilizată pe scară largă, care se face în autoclave. Autoclavele utilizează abur încălzit la 121-134 °C sub presiune. Aceasta este o metodă foarte eficientă care ucide/dezactivează toți microbii, sporii bacterieni și virușii. Autoclavarea ucide microbii prin hidroliza și coagularea proteinelor celulare, care se realizează în mod eficient prin căldură intensă în prezența apei.
- Sterilizarea prin căldură uscată. În această metodă, eprubetele care conțin bacterii sunt expuse la temperaturi ridicate fie prin flacără, fie prin incinerare, fie printr-un cuptor cu aer cald. Flacăra este utilizată pentru dispozitive metalice, cum ar fi ace, bisturie, foarfece etc. Incinerarea este utilizată în special pentru buclele de inoculare folosite în culturile de microbi. Capătul metalic al buclei este încălzit la roșu
Filtrare
Filtrarea este cel mai rapid mod de a steriliza soluțiile fără a le încălzi. Această metodă implică filtrarea cu o dimensiune a porilor prea mică pentru ca microbii să treacă prin ea. În general, pentru eliminarea bacteriilor se folosesc filtre cu un diametru al porilor de 0,2 um. Filtrele cu membrană sunt filtrele utilizate mai frecvent decât filtrele sinterizate sau filtrele seitz sau cu lumânare. Se poate remarca faptul că virușii și fagii sunt mult mai mici decât bacteriile, astfel încât metoda de filtrare nu se aplică în cazul în care acestea reprezintă principala preocupare.
În această metodă de sterilizare, sunt utilizate trei tipuri de filtre:
- Filtre Seitz: Construite din materiale precum azbestul, aceste filtre sunt de tip tampon și sunt mai groase decât filtrele cu membrană. Filtrele Seitz rămân intacte în timpul filtrării, dar pot absorbi soluția. Filtrele din sticlă sinterizată servesc drept alternativă; realizate din sticlă, acestea nu absorb lichidele, dar sunt delicate și predispuse la rupere.
- Filtre cu membrană: Aceste filtre subțiri, realizate din celuloză, sunt potrivite pentru sterilizarea în timp real în timpul injecțiilor. Poziționate între ac și seringă, aceste filtre sunt însă susceptibile să se rupă, ceea ce poate compromite procesul de sterilizare.
- Filtrele lumânare: Compuse din materiale argiloase, cum ar fi pământul de diatomee, aceste filtre conțin pori minusculi creați de alge. Filtrele prezintă numeroși pori alungite care captează microbii în timp ce aceștia navighează prin lumânare.
Sterilizarea prin radiații
Această metodă presupune expunerea materialelor ambalate la radiații (UV, raze X, raze gamma) pentru sterilizare. Principala diferență între diferitele tipuri de radiații este penetrarea și, prin urmare, eficacitatea lor. Razele UV au o penetrare scăzută și, prin urmare, sunt mai puțin eficiente, dar sunt relativ sigure și pot fi utilizate pentru sterilizarea pe suprafețe mici. Razele X și razele gamma au o putere de penetrare mult mai mare și, prin urmare, sunt mai eficiente pentru sterilizarea pe scară largă. Cu toate acestea, este mai periculoasă și, prin urmare, necesită o atenție specială.
Iradierea UV este utilizată în mod obișnuit pentru a steriliza interiorul dulapurilor de securitate biologică între utilizări. Razele X sunt utilizate pentru sterilizarea ambalajelor mari și a paleților de dispozitive medicale. Radiațiile gamma sunt utilizate în mod obișnuit pentru sterilizarea echipamentelor medicale de unică folosință, cum ar fi seringile, acele, canulele și seturile IV, precum și a alimentelor.
Sterilizare chimică
Încălzirea oferă o modalitate fiabilă de a scăpa de toți microbii, dar nu este întotdeauna adecvată, deoarece poate deteriora materialul care trebuie sterilizat. În acest caz, se folosesc metode de sterilizare chimică, care implică utilizarea de lichide și gaze fără a afecta materialul. Sterilizarea este eficientă cu ajutorul gazelor deoarece acestea pătrund rapid în material, precum aburul.
Gazele utilizate în mod obișnuit pentru sterilizare sunt o combinație de oxid de etilenă și dioxid de carbon. Aici se adaugă dioxid de carbon pentru a minimiza șansele unei explozii. Gazul de ozon este o altă opțiune care oxidează majoritatea materiei organice. Peroxidul de hidrogen, dioxidul de azot, soluțiile de glutaraldehidă și formaldehidă, ftalaldehida și acidul peractic sunt alte exemple de substanțe chimice utilizate pentru sterilizare.
Sterilizarea cu solvent
În metoda de sterilizare cu solvent, izopropanolul este cel mai frecvent utilizat ca solvent pentru grăsimi, în timp ce etanolul este utilizat de obicei ca dezinfectant. Ambele denaturează proteinele printr-un proces care implică apa. Ceea ce este important de reținut aici este că, deși etanolul și izopropanolul ucid eficient celulele microbiene, nu au același efect asupra sporilor.
Concluzie
Înțelegerea diferitelor metode de sterilizare și a aplicațiilor specifice ale acestora este esențială pentru profesioniștii din spitale, pentru a menține un mediu steril. Alegerea metodei de sterilizare depinde de factori precum compoziția materialului, sensibilitatea la temperatură și prezența materiei organice. Informându-se cu privire la aceste tehnici, personalul medical și cel responsabil de sterilizare își poate optimiza procesele de sterilizare și poate promova un mediu de lucru sigur și fiabil.
Surse:
https://www.westlab.com/blog/different-sterilization-methods-used-in-the-laboratory
https://www.westlab.com/blog/different-sterilization-methods-used-in-the-laboratory
