Encefalita japoneză este o boală potențial gravă cauzată de un virus răspândit de țânțarii infectați în Asia și în vestul Pacificului. Virusul este principala cauză a encefalitei (inflamarea creierului) care poate fi prevenită prin vaccinare. Pentru majoritatea celor care călătoresc în Asia, riscul de contractare a virusului este foarte scăzut. De obicei, persoanele care locuiesc în zone în care boala este frecventă sau pentru persoanele care călătoresc acolo pentru perioade lungi de timp sunt mai predispuse la contactarea virusului.

Agentul este înrudit cu virusul West Nile.

Mod de transmitere

Virusul encefalitei japoneze este transmis prin înțepătura de țânțar. Transmiterea virusului este frecventă în zone rurale, agrare. În zonele asiatice de nord, unde climatul este temperat, riscul de infecție este mai crescut vara și toamna. În zonele tropicale și subtropicale există pe durata întregului an un risc mai ridicat.

Este foarte rar cazul în care călătorii care vizitează zonele de risc să fie afectați de encefalita japoneză, dar acesta nu este exclus în special în cazul unei șederi mai lungi sau dacă au fost efectuate activități în aer liber.

Simptome

Majoritatea persoanelor infectate cu virusul encefalitei japoneze nu prezintă niciun simptom sau au simptome ușoare și de scurtă durată, care sunt adesea confundate cu gripa.

De obicei, simptomele apar între 5 și 15 zile de la mușcătura unui țânțar infectat. Cele mai frecvente simptome constau în febră, frisoane, greață și vărsături și/sau oboseală. Convulsiile sunt frecvente, în special în rândul copiilor.

În cazul unei infecții severe pot apărea modificări ale stării mentale, tulburări motorii, confuzie și/sau cefalee.

Un procent mic de persoane infectate dezvoltă encefalită japoneză (inflamație a creierului), semnalată de prezența unui edem cerebral și de o posibilă comă. În aceste cazuri, crește simțitor riscul de deces și de sechele neuropsihice pe termen lung.

Diagnostic

Infecția este diagnosticată, de obicei, prin măsurarea nivelului de anticorpi cu ajutorul unor probe de sânge sau de lichid spinal.

Tratament

În prezent, nu există medicamente specifice disponibile pentru a trata encefalita japoneză. Tratamentul se concentrează pe ameliorarea simptomelor, prin odihnă, consum ridicat de lichide, administrarea unor analgezice și medicamente pentru reducerea febrei.

Pentru unii pacienți, poate fi necesară spitalizarea pentru îngrijiri de specialitate și pentru monitorizarea atentă a evoluției bolii.

Prevenție

Encefalita japoneză poate fi prevenită prin evitarea înțepăturilor de țânțari. Este recomandată utilizarea repelenților de insecte, purtarea cămășilor cu mânecă lungă și a pantalonilor lungi și închiderea plaselor pentru țânțari.

Vaccinul împotriva encefalitei japoneze este recomandat pentru persoanele care se deplasează într-o țară endemică, pentru călătorii pe termen lung (1 lună sau mai mult) și pentru cei care călătoresc frecvent în zonele endemice.

Există o serie de vaccinuri diferite. În România este comercializat și administrat vaccinul Ixiaro care ajută la dezvoltarea de anticorpi împotriva virusului. Imunizarea completă are loc după 28 de zile de la injectarea vaccinului.

În majoritatea cazurilor este necesară administrarea a 2 doze de vaccin. Ultima doză trebuie administrată cu cel puțin 1 săptămână înainte de călătorie. O doză de rapel (a treia doză) poate fi necesară pentru cei care au primit seria de vaccinare primară în 2 doze cu cel puțin 1 an înainte și care continuă să fie expuși riscului de infectare cu virusul.

Vaccinul împotriva encefalitei japoneze este aprobat pentru persoane cu vârste mai mari de 2 luni.

Referințe
https://www.nfid.org/infectious-diseases/japanese-encephalitis/
https://www.nhs.uk/conditions/japanese-encephalitis/
https://www.romedic.ro/vaccinul-impotriva-encefalitei-japoneze-0P34492
http://srmv.ro/index.php/informatii-medicale/vaccinari/vaccinari-specifice-calatorului/item/238-encefalita-japoneza