7 motive pentru care în spitale încă apar infecții pe care știm să le prevenim

Autoevaluarea poate supraestima conformitatea

Într-un studiu desfășurat în șase spitale din Germania, cercetătorii au comparat conformitatea la igiena mâinilor autoevaluată de medici și asistente cu cea observată direct, raportată la cele cinci momente ale igienei mâinilor definite de OMS.

Rezultatul a arătat că supraestimarea era mai mare atunci când conformitatea observată era mai redusă. Pentru „înaintea unei proceduri aseptice”, diferența dintre conformitatea autoevaluată și cea observată a ajuns la 61,7% în cazul medicilor și 37,2% în cazul asistentelor. Pentru „după contactul cu mediul din jurul pacientului”, diferența a fost de 15,5%, respectiv 9,6%.

Asta nu înseamnă că personalul „minte”. Înseamnă că percepția asupra propriei practici nu este același lucru cu măsurarea practicii.

Dacă vrei să știi unde se află, de fapt, o echipă, ai nevoie de măsurare. În cazul igienei mâinilor, observația directă raportată la cele cinci momente recomandate de OMS poate oferi un punct de plecare pentru identificarea zonelor în care conformitatea trebuie îmbunătățită.

O procedură corectă nu compensează la nesfârșit lipsa resurselor umane.

Un protocol poate spune exact ce trebuie făcut. Dar aplicarea lui presupune oameni, timp și condiții de lucru care să permită respectarea lui.

Studiul lui Shang și colaboratorii, realizat la nivel de unitate și bazat pe date privind peste 100.000 de pacienți, a găsit o asociere între subdimensionarea personalului de îngrijire și apariția infecțiilor asociate asistenței medicale. Pacienții internați în unități în care atât tura de zi, cât și cea de noapte erau subdimensionate aveau o probabilitate mai mare de a dezvolta ulterior o infecție asociată asistenței medicale.

Problema nu este doar numărul de persoane care asigură îngrijirea directă.

Și programele de prevenție și control al infecțiilor au nevoie de personal dedicat. Într-un studiu realizat în 390 de spitale, calculatorul APIC (Asociația Profesioniștilor în Controlul Infecțiilor și Epidemiologie) a clasificat 79,2% dintre spitalele analizate ca având un nivel de personal PCI (Prevenirea și Controlul Infecțiilor) sub nivelul așteptat, pe baza caracteristicilor și complexității programelor.

Asta schimbă perspectiva. Nu este suficient să existe procedura. Trebuie să existe și capacitatea reală de a o aplica, monitoriza și îmbunătăți.

O sesiune de instruire poate transmite informația. Nu poate garanta, singură, schimbarea comportamentului în timp.

Instruirea este una dintre componentele esențiale ale prevenirii infecțiilor.

Dar instruirea inițială nu este același lucru cu menținerea unei practici corecte.

În activitatea de zi cu zi apar angajați noi, schimbări de personal, echipe diferite, produse noi, echipamente noi și situații care nu seamănă perfect cu cele discutate într-o sesiune de formare.

De aceea, intervențiile educaționale au rezultate mai bune atunci când sunt integrate într-un sistem mai larg de monitorizare și feedback, în loc să fie tratate ca un eveniment unic.

Întrebarea utilă nu este doar „Au fost instruiți?”, ci și „Ce s-a schimbat după instruire și cum știm că schimbarea s-a menținut?”

Cu cât opțiunile de tratament se reduc, cu atât prevenirea infecțiilor devine mai importantă.

Rezistența antimicrobiană schimbă consecințele unei infecții.

Atunci când microorganismele devin rezistente la antibiotice, tratamentul poate deveni mai dificil, iar prevenirea transmiterii lor capătă o importanță și mai mare.

Datele ECDC pentru România arată o evoluție deosebit de îngrijorătoare în cazul bacteriemiilor produse de Klebsiella pneumoniae rezistentă la carbapeneme: incidența estimată a crescut de la 7,12 la 100.000 de locuitori în 2019 la 20,31 la 100.000 în 2024 - o creștere de aproximativ 185%. Pentru 2030, ținta este de 6,76 la 100.000.

Această evoluție nu înseamnă că fiecare infecție este inevitabilă sau că dezinfecția, singură, poate rezolva problema rezistenței antimicrobiene.

Înseamnă că prevenția infecțiilor, supravegherea, utilizarea judicioasă a antimicrobienelor și măsurile de control al transmiterii trebuie privite împreună.